Colectia de poze th4me.3xforum.ro
Total 92 poze.

InapoiInainte

 
dan bălan (n. 6 februarie 1979, moldova) este un moldovean. a fost fondatorul dance o-zone.Dan Bălan (n. 6 februarie 1979, Chişinău, Moldova) este un cântăreţ moldovean. A fost fondatorul formaţiei dance O-Zone. Bălan locuieşte acum în Los Angeles, California. Dan Bălan revine pe piaţa muzicală românească cu un nou single, intitulat Crazy Loop (Mm - ma - ma). Piesa a fost lansată în 15 ţări şi beneficiază de un videoclip realizat la Hollywood. Înainte de a fi lansată oficial, piesa a fost difuzată pe internet. "Acest proiect dezvăluie o altă parte a personalităţii mele", a declarat Dan Bălan. Dan Bălan, la vârsta de 30 de ani, în noiembrie 2009 lansează Videoclipul Chica Bomb, regizat împreună cu regizorul american Hype Wiliams, schimbând stilul pe care l-a adoptat în Crazy Loop unde publicul ţintă a fost Familia şi Copii în stilul Sexi Cool, după cum declară însuşi Dan Bălan în ziarul Adevărul din 8 decembrie 2009. Fata din videoclip este Kaitlin, din New York, în urma unei preselecţii la care s-au prezentat peste 200 de tinere. Dan declară că este autorul întregului proiect şi mesajul videoclipului ca şi muzica îi aparţine. Pentru un tânăr cântăreţ, artist şi compozitor român, cifra de 16 milioane de discuri vândute uimeşte lumea muzicii şi promite o fulminantă carieră de compozitor şi cântăreţ în acelaşi timp.
21.04.201023.5KB
inca ma mai vom vedea oricum va fi super acest forum si in plus si ii...lol :zzz: forum in work..Inca ma mai gandesc:)Si vom vedea oricum va fi super acest forum si in plus si ii...LOL :zzz:
13.04.201023.1KB
romeo cinema bizzareromeo
17.04.20104.2KB
next. :nebun: just luckNext. :nebun:
25.04.201023.1KB

 
ja. :nod: just luckJa. :nod:
22.04.201023.1KB
doggy style :nebun: :nebun: poze tom :xdoggy style :nebun: :nebun:
03.05.201067.6KB
fitze :nebun: :nebun: :nebun: poze tom :xfitze :nebun: :nebun: :nebun:
03.05.201030.8KB
bine. :zzz: posibil sa am multe. :rotfl: probleme..Bine. :zzz: Posibil sa am multe. :rotfl:
22.04.201023.1KB

 
eu .. pe persoana fizica :zzz: °ş• brookelle •ş°eu .. pe persoana fizica :zzz:
18.04.201033.8KB
mda. :nod: bine. :zzz: probleme..Mda. :nod: Bine. :zzz:
22.04.201023.1KB
nu ai pentru ce. :zzz:Nu ai pentru ce. :zzz:
13.04.201023.1KB
bine, atunci. :nod: fata ideala!Bine, atunci. :nod:
25.04.201023.1KB

 
strify cinema bizzarestrify
17.04.20103.1KB
incepe in tokio-ul modern, unde o fata pe nume kagome sta impreuna cu familia ei: fratele sau maiPoveste Totul incepe in Tokio-ul modern, unde o fata pe nume Kagome sta impreuna cu familia ei: fratele sau mai mic, mama si un bunic cam excentric, ce tot timpul umbla cu *artefacte* de putere mai mult sau mai putin magica. Ei traiesc bine mersi in casa ancestrala a familiei, care adapostea un copac stravechi, despre care se spunea ca are puterea de a transcende limitele timpului si o fantana despre care se zvonea ca pe fundul ei roiesc spiritele rele, si care a fost *izolata* construind un shrine -> casa lor. Kagome duce o viata de liceeanca obisnuita, pana in momentul in care cade in fantana cu pricina, si ajunge in alta lume-> ancient Japan, unde totul era diferit, iar casa ei nici nu era construita, asa ca se trezeste umbland prin padure. La un moment dat, ajunge la copacul cu pricina, pe trunchiul caruia era un baiat, apparently, cu o sageata infipta in el si in jurul caruia crescusera crengi. Pana sa se dezmeticeasca, e atacata de un demon, si apar satenii care traiau langa shrine-ul ce exista inca de pe atunci. Reuseste sa scape de primele atacuri, sarind foarte aproape de copac, unde, spre surprinderea ei, baiatul incepe sa se miste, si sa vorbeasca. Si nu numai ca e viu, dar are urechi de caine, parul lung si alb, si gheare. Dar parea cam imobil de felul lui, iar cum demonul era pe cale sa o manance pe Kagome, el ii cere sa scoata sageata infipta in el. Cu ultimele forte, reuseste, moment in care baiatul se dovedeste a avea ghearele foarte ascutite pentru ex-demonul ce ajunge salata, si o agilitate cu mult peste abilitatile omenesti. El e Inuyasha, un halfdemon, si care acum fusese eliberat din inchisoarea sa. Free to roam the earth... Or so he thought, pana cand Kagome i-a dat un colier, si a rostit o incantatie zisa de batrana satului, care il obliga ca la comanda, sa devina imobil. Kagome e de fapt reincarnarea fostei iubite a lui Inuyasha - Kikyou, care proteja the Shikon Jewl, o perla care putea da puteri nebanuite demonilor, motiv pentru care toti o vroiau. Inuyasha se indragosteste de ea, o miko (preoteasa) ce devenise demon-hunter, si ea il convinge sa foloseasca impreuna Shikon Jewl pentru a-l transforma pe el intr-un om normal. Toate bune si frumoase, daca nu ar fi existat Naraku, care le insceneaza o dubla tradare, in urma careia Kykio moare, iar Inuyasha ramane sigilat de copac cu o sageata de-a ei. Kykio se inmormanteaza cu Shikon Jewl, care trece in lumea cealalta, o data cu ea, si devine innacesibila demonilor. Pana cand Kagome o aduce inapoi, nestiind ca se afla in trupul ei... La un moment dat, Kagome (care nu se compara cu Kikyou la tras cu arcul), trage o sageata inspre Naraku, care furase acum Jewl-ul din ea, dar nimereste perla, care se sparge in o mie si una de bucatzele, all over the world. Fiecare bucatica, pentru cate un demon norocos. =>Shikon Shards are created, si orice ajungea sa posede un Shikon Shard devenea malefic in timp. Nemaiputand de oftica (Inuyasha acum isi dorea sa se transforme in full-demon cu Shikonul), Inuyasha o ia pe Kagome in cautarea shards-urilor. Pe drum, li se vor alatura un demon micutz-> vulpe, specializat pe fox-magic (care creeaza iluzii), un demon-hunter - Sango , si pisica ei Kirara, si un preot extrem de neortodox (cand vine vorba de femei, primul lucru pe care le intreaba e daca vor sa-i poarte copilul) -Miroku. In cautarea lui Naraku, vor trece prin multe peripetii ciudate, periculoase, si amuzante. Iar fiecare are ceva ce-l face unic, si da putere grupului. Personaje Inuyasha - halfdemon, par alb lung, urechi de caine, gheare de demon :P, si daca te uiti cu atentie, are si pernute roz la talpi, ca de caine. Fiind halfdemon, are o slabiciune, in anumite perioade ale lunii-> de luna plina redevine om, cu parul negru normal, si fara nici o abilitate supranaturala. Foarte vulnerabil... Dilema sa e daca o iubeste sau nu pe Kagome, ca de Kikyou nu se poate desparti, chiar daca incearca sa-l omoare. Are o sabie lasata mostenire de la tatal sau - un demon foarte puternic, pe nume Tensaiga, care e o katana obisnuita in mainile unui om. Demonii nu o pot manui. In mainile sale, se tranforma in cea mai letala (si mare) sabie, care se spune ca omoara 1000 demoni dintr-o lovitura. Kaze No Kizu e atacul ei special, pe care el il imbunatateste omorand demoni puternici. Kagome - isi imparte viata intre realitate si ancient Japan, ceea ce e greu. Pentru bunicul ei, deoarece trebuie sa inventeze tot soiul de boli ca sa motiveze absentele ei =)) Il iubeste pe Inuyasha, dar el nu ii raspunde direct, ceea ce o cam pune pe ganduri. Si are concurenta neloiala din pricina lui Kikyou. E reincarnarea ei, deci are si ea puteri de miko - Sacred Arrow + comanda asupra lui Inuyasha :P ("Sit boy!" -> and he drops... even if he is on a bridge and there's water below...) Miroku - preot. Este unicul mostenitor al liniei sale de descendenti, care a fost blestemata de Naraku cu un void space in palma dreapta, care creste cu varsta pana ajunge incontrolabil si ii inghite. Dar pana atunci, va putea inghiti multe alte chestii, mii de demoni included... Miroku e afemeiat, dar isi pune pirostriile cu Sango. Asta nu-l impiedica sa o ciupeasca de fund, iar ea sa-i dea cu bumerangul in cap :)) Le are cu vrajile de exorcizare, cand forta bruta e fara folos, iar sceptrul sau taie demonii la fel ca o sabie. Din cand in cand mai escrocheaza pe unii pentru bani. Sango - Naraku i-a ucis familia - demonhunteri cunoscuti, cand era mica, si fratele ei a ajuns sub comanda lui Naraku, pierzandu-si memoria, prin implant cu Shikon. Pisica ei, Kirara, e deadly cand se transforma din mere cat in ditamai tigrul cu doua cozi si foc la talpi. Sango e si mai deadly ca hunter: tehnici de ninja, si are un bumerang gigant cu care da atacul ei special - Hiraikotsu. Se indragosteste de Miroku, dar e geloasa :P Little fox kid-demon Shippou. Taica-sau a fost ucis de niste demoni pe care apoi i-a aranjat Inuyasha, drept revenge. Stie fox-magic, care e cam inutila, dar e si el pe acolo. Inuyasha il bate tot timpul, iar Kagome nu spune decat "Sit Boy!" pana il baga in pamant... Isi poate schimba forma, dar nu si vocea :P, a reusit sa se faca si invizibil, dar totul pentru o perioada limitata. Va imaginati ce incurcaturi a provocat, crezand ca inca mai e activa vraja... Kikyou - miko renumita, acum dead. Or so they thought. A fost resurectata de o vrajitoare, iar acum walks the earth unhindered. Trebuie doar sa se alimenteze in permanenta cu suflete ale mortilor. Naraku e o fosta cunostinta: partea sa umana, un hot pe nume Onigumo a fost ingrijit cu mult timp in urma de o Kikyou foarte tanara. Dupa ce sa devenit demon, Naraku a incercat sa-i fure dragostea pentru Inuyasha, in speranta ca va obtine Shikon Jewl mult mai corupt cu rautate (miko purificau eeevil auras). Kikyou nu are ce cauta in lumea aia, dar cat timp traieste, Inuyasha nu are ochi pentru alta, iar ea incearca sa-l omoare pe Naraku. Kouga - seful haitei de lupi care se indragosteste de Kagome. Vrea sa se razbune cu orice pret pe Naraku, pentru uciderea in masa a haitei sale, dar merge singur. E ajutat de doi fellow pack-members care tot timpul alearga dupa el (el are in picioare si brate 3 Shikons, si are superspeed) si de lupii sau omniprezenti. Se irita reciproc cu Inuyasha (el e lup, celalalt caine... clar...) mai ales facand misto-uri, si incercand sa-i faca pe plac lui Kagome, cu scopul de a o lua ca sotie - lupii isi aleg perechea pe viata. Mai tarziu apare Ayame, o fetiscana foarte frumoasa, si caruia el ii promisese cand era ea mica acelasi lucru, dar se pare ca a uitat, in cautarea sa de a-l gasi pe Naraku... Ce ti-e si cu fetele astea. Las bad guys la urma: Naraku - the supreme evil. E invulnerabil, corpul sau fiind alcatuit din alti demoni. Are multi minions, si tot timpul planuieste o alta intriga. Am povestit deja ce urmareste... Sesshoumarou - not necessarily evil (he's neutral), dar e full demon. Si nu ii e frica sa o arate. Plus ca atitudinea sa regala (tatal sau a fost cel mai mare demon local) ii aduce multi dusmani. Pe care ii anihileaza cu sabia/ghearele/cutting whip. Are 2 sabii- una eeevil, iar una lasata de tatal sau, dar care doar vindeca - Tenseiga, *sora* Tensaiga. E super powerfull, il uraste pe Inuyasha pentru ca e halfdemon, si not worthy, si il cauta pe Naraku pentru ca sa se razbune pentru rapirea lui... RIN -o mica fetita pe care o salveaza de lupii lui Kouga care pradau un sat. So, THERE IS goodness in him. Just don't trust him to act human. Se bate cu Inuyasha pentru Tensaiga, dar numai Inuyasha o poate manui, iar dupa ce se transforma in demon ca sa-l ucida, Inuyasha descopera ca sabia a fost facuta sa protejeze viata umana, si, in tentativa de a o salva pe Kagome, unleashes the sword's power si taie bratul stang al lui Sesshoumarou - "prinde ciungu, taie-i mana"! _________ P.S.-InuYasha=Inu-Caine,Yasha-Demon=>InuYasha-Caine Demon.
21.04.201045.3KB
e :rotfl: \ noul meu desk desktop si homepagee :rotfl: \ noul meu desk
15.06.201041.6KB
so, ce mai faceti? :zzz: cafe..So, ce mai faceti? :zzz:
22.04.201023.1KB

 
:nebun: :nebun: :nebun: :nebun: poze tom :x:nebun: :nebun: :nebun: :nebun:
03.05.201027.8KB
te pui cu mine mah?? :nebun: :nebun: :nebun: poze tom :xte pui cu mine mah?? :nebun: :nebun: :nebun:
03.05.201013.7KB
poza lil waynePoza
07.06.201037.8KB
linkul forumului
22.04.201023.1KB

 
okay. :rolleyes: regulamentOkay. :rolleyes:
15.04.201023.1KB
ja, ce concurs? :limba: ce am visat azi noapte?Ja, ce concurs? :limba:
13.04.201023.1KB
bleach este anime-ul meu mi se pare super,la fel si povestea si coloana sonora. :nebun: personajeBleach este anime-ul meu preferat.Grafica mi se pare super,la fel si povestea si coloana sonora. :nebun: Personaje principale in poza:Rukia(tipa bruneta),Ichigo(Tipul roscat),Inoue(Fata roscata),Chad(Cel solid cu par saten),Ishida(Cel cu ochelari si cu par negru-albastrui)
13.04.201034.2KB
bastard! they've killed kenny! you dupa cum vedeti, titlul minunat al acestei serii de 6 ova-uri,Bastard! Introducere "OMG! They've killed Kenny! You BASTARDS!". Dupa cum vedeti, titlul minunat al acestei serii de 6 OVA-uri, "Bastard!", conserva acest sentiment nobil, in care vezi pe cineva cu care ai da de pamant :P. Cel putin asta simte personajul principal, si va vine sa credeti sau nu, producatorii AIC au facut animatia la aceasta serie, si sunt aceeasi care au lucrat si la Appleseed, Ah! My Goddess, Armitage III, Tenchi Muyo, Record of Lodoss War - serialul, Bubblegum Crisis, Last Exile, , Girls Bravo... Got the picture yet? Eu cel putin am ramas foarte mirat cand am vazut lista aceea lunga de la realizarile AIC. Poveste Zeul Distrugerii este o creatura legendara care daca s-ar trezi vreodata la viata, ar zdrobi intreaga lume (dupa cum s-a mai intamplat o data), si singurele lucruri care il impiedica sunt sigiliile, ce sunt pastrate relativ in siguranta, in castelele cele mai bine aparate din lume. Ce lume? Bineinteles, una medievala, in care magia si sabia erau complementare, si puterea era ceva ce orice magician intreg la minte isi dorea. Cam asta isi doresc si cei patru Lorzi ai Haosului, care au pornit iar razboiul impotriva lumii. Initial, erau 5 lorzi, condusi de Maleficul, Atotputernicul, Invincibilul si Nemuritorul Lord Schneider (am uitat Cuceritorul, Fermecatorul, etc.) care... a murit =)) Da, cel putin asta se stie despre el -> ca a fost invins in ultima batalie, iar echipa sa de Lorzi dezbinata. Lorzii s-au intors, si chiar si fara Dark Schneider, sunt mai puternici ca niciodata. Intr-unul din castelele asediate, Yoko, fiica Marelui Preot, si Lushe -> un baiat ce gasise adapost in castel, incearca sa supravietuiasca atacului, iar tatal ei, Marele Preot Geo (care a fost cel ce l-a invins pe Dark Schneider in the first place), decide ca atunci e momentul cel mai potrivit sa foloseasca arma lor ascunsa -> chiar Dark Schneider. Misterul pe care nimeni nu il banuia era ca Lushe si Dark Schneider sunt de fapt aceeasi persoana, dar cu constiinte diferite, DS fiind cat se poate de in viata, dar neputand sa-si foloseasca puterile. Dupa un mic ritual de ridicare a vrajii castate cu ani in urma de Geo, DS revine la forma si puterile initiale, si primul lucru pe care il face e sa... incerce sa-l omoare pe Geo. Bineinteles, asta nu se intampla, pentru ca este deranjat. Si cum nimanui din lume nu ii este permis sa-l deranjeze pe DS sau sa se atinga de femeia lui (did I mention ca ritualul consta in Lushe fiind sarutat pe buze de Yoko? Si ca tot asa DS revenea la forma initiala, la loc in Lushe?), DS va porni un mic razboi impotriva vechilor sai prieteni, si va recupera pe drum pe cei care inca mai credeau in el. Personaje Dark Schneider (Darshe<- you will see about that...)/Rushe(Lushe) The dark sorcerer. Vile. Wicked. Powerful. Lustful. Beautiful?!?. Utterly in love. Diferenta dintre DS si Lushe e ca de la cer la pamant, pentru ca Lushe nu e decat un baiat inocent care habar nu are ce se intampla in jurul lui, pe cand DS e ca uraganul ce matura intreg pamantul. Chiar si asa, amandoi au ceva in comun -> amandoi o iubesc pe Yoko. Pe langa asta, DS mai are de infruntat si vechii sai prieteni, care se simt in continuare atrasi de carisma incredibila a acestui sorcerer, dar de dragul vremurilor trecute, vor lupta pe viata si pe moarte cu el. In ciuda oricarei explicatii logice, DS este cat se poate de invincibil. Ori este distrusa doar o iluzie a sa, ori tot corpul sau, DS intotdeauna supravietuieste cumva, si se intoarce la viata. "The Force is strong in that one" :P Ca vrajitor, DS e cel mai puternic din lume, dar acum, dupa anii in care a fost inchis in Lushe, se pare ca s-a schimbat totusi ceva in el, si nu-si mai doreste distrugerea intregii lumi. Acum vrea doar sa o stapaneasca :) Yoko The fair maiden. Sweet. Innocent. Shy. Yoko este foarte impresionata de puterile lui DS, mai ales pentru ca nu-si inchipuia ca Lushe ar putea avea o putere de distrugere atat de mare. Desi crede ca se inseala, Yoko e cea care descopera ca DS s-a schimbat de ultima data cand cutreiera pamantul, desi si-a pastrat apetitul pentru femei, vrajitorie, si putere. Faptul ca DS are 400 de ani nu inseamna neaparat ca e prea batran pentru ea :)) ci doar ca sigur exista o multime de alte pretendente. Printre care si unele ce au sanse sa traiasca mult mai mult cu DS, cum ar fi de exemplu... dark elfele. Hey... apare una :) Dar nu va spun cine e sau cand apare. In rest, Yoko nu prea face nimic altceva, decat sa aiba grija de Lushe, si sa fie una din slabiciunile lui DS. E el nemuritor, dar prietenii sai nu sunt. Si asta il face mai vulnerabil, dar si mai uman. Nu va faceti insa griji, pentru ca Yoko nu e nici pe departe pe atat de neajutorata pe cat pare, iar unii vor fi foarte surprinsi de skillul ei la arte martiale. Grafica Este reusita, dar nu exceleaza prin tehnica de desenare. Acest lucru era de asteptat, insa, deoarece OVA-urile au fost facute in 1992-1993, si poarta specificul perioadei respective. Personajele sunt desenate dupa tipologia DBZ, in care toti barbatii sunt pachet de muschi, iar toate femeile sunt firave ca o ata. Chestia asta e mult mai accentuata la DS, care in ciuda faptului ca e vrajitor, se descurca excelent si cu sabia, fiind un fel de luptator hibrid (veti vedea la momentul potrivit). O alta particularitate a modului de desenare al personajelor e ca barbatii au intotdeauna sprancene stufoase, si cand spun asta, ma refer la sprancene care ar putea fi comparate cu ale unui dwarf. Nu uitati si de mantia care flutura mereu in vant, si pe care o au toate personajele (o alta regula anime), dar era de asteptat -> daca esti calator, nu pleci fara mantie pe tine, nu? :P Mi-a placut armura lui DS, care evident ca e o armura evil, cu tepii estetici de rigoare pe umeri. Peisajele sunt la fel de impresionante ca si luptele, si veti avea ocazia sa vedeti de multe ori soarele stralucind printre nori, dupa o victorie, sau o infrangere dramatica. In rest, veti vedea foarte multe zone desertice, care se pare ca inconjoara aproape toate castelele din lume :). Ce-i drept, mai apar cateodata si paduri, dar parca sunt prea putine, si in plus, luptele se duc fie in interiorul vreunui castel, fie intr-o zona desertica din jurul lui. Orice vrajitor ce se respecta are si o armata "carne de tun", cum ar fi undeads -> creaturile sunt interesante in OVA-uri, dar nu prea s-a acordat mare atentie la desenarea lor. Cu cateva exceptii :P -> si anume dragonii, care sunt desenati foarte bine. Mai apar si alte creaturi legendare, dar nu vreau sa stric surpriza. Cred ca am mentionat deja ca apar dark-elfe. Toate personajele feminine au fost desenate atent, in special ochii si parul. Am mai observat la un moment dat ca cineva era imbracata ca Misao din SamuraiX, si in general, e preferata imbracamintea cu parti care sa fluture in vant -> pana si Geo are tunica facuta special pentru asta :). Efectele speciale m-au lasat cu gura cascata, pentru ca vrajile au mereu tendinta de a fi pe scara foarte mare, si nu veti vedea chestii subtile gen vraji de detectie sau altceva. Daca e creatura, cel mai bun mod de a o distruge e de a rade tot varful muntelui cu o vraja ce aduce, preferabil, foc, fulgere si vant. Apare la un moment dat si o vraja de gheata, dupa ce se face si o referire hazlie la acest lucru. Am ramas surprins sa gasesc vraji de distrugere care seamana cu Demi din Final Fantasy, care creeaza acea bila neagra din jurul obiectelor distruse. Si la cate flacari apar in OVA-uri, si vraji de flame, as zice ca sunt printre cele mai bine realizate scene de acest gen. In rest, daca nu ramaneti uimiti la efectele vrajilor, exista mereu efecte de iluminare (o vraja ce nu emana lumina nu este vraja :P, ci doar abilitate innascuta), inclusiv pe lamele sabiilor: veti vedea o scena memorabila in care sabiile stralucesc cand sunt scoase din teaca. Also, apar sabii magice, care nu intotdeauna fac ceea ce vrea cel ce le manuieste. Sunet Coloana sonora mi-a placut -> ED "Monochrome Trouble"/"I'm in trouble", cantat de Toshinori Yonekura si Ryo Mama, si compus de Anri Sekine. De sunet s-a ocupat Pioneer Ldc, iar vocile sunt credibile, dar sufera putin de "sindromul naivitatii", cel putin in cazul lui Yoko, care suna mereu a "damsel in distress". Pe de alta parte, rasul malefic al lui DS merita ascultat :). Imi plac si efectele sonore ale vrajilor/luptelor cu sabii, si vor fi destule astfel de ocazii. S-ar putea spune ca vocile sunt un pic exagerate la partea de dramatism, si va veti da seama de asta chiar din vocea naratorului, de la partea de intro, iar acest fenomen se repeta aproape peste tot. Mie mi-a placut insa, in ciuda faptului ca vocile pot parea ridicole (vezi scena cand DS este intrerupt de celalalt vrajitor). Totul este insa compensat de coloana sonora, care in momentele cele mai dramatice isi va face simtita prezenta, iar efectele sunt superbe. Impresii Va spun fara sa mint ca nu am asteptat sa se termine intro-ul de la primul OVA, si dadusem deja verdictul: seria era de nota 10! :P Ma rog... daca e cineva printre voi care a apreciat filmele din seria Conan, inseamna ca ma veti intelege. Intre timp, impresia puternica cu care am plecat s-a mai disipat, si am zis ca fata de alte seriale, asta nu merita o nota chiar atat de mare, doar pentru ca mi-a placut mie in mod excesiv. Ca un comentariu la intro, vocea seamana incredibil de mult cu ce simula Pablo Francisco intr-unul din show-urile sale -> "They went... Too far. - We went too far!. They knew... Too much. We knew too much!!!". "That's right! It's SLIME! (nr. =)) ) It will dissolve your clothing right before my eyes! haha ha hahaha hahaha". Nu DS zice asta, dar efectul e cam acelasi prin toate episoadele: din cand in cand apar scene de acest gen. E putin ecchi, dar la ce personalitate are DS, ma asteptam sa aibe un gust aparte pentru femeile imbracate *modest*. La acest serial, cel mai mult mi-au placut vrajile. Impresionante grafic, puternice, si cu incantatii -> desi DS, ca sorcerer trebuia sa aiba vraji fara incantatie, partea asta imi place cel mai mult (ok... se pare ca in animeuri mai e pana sa se faca distinctia wizard/sorcerer). Ca personaj, DS mi-a placut prin faptul ca este un sorcerer in adevaratul sens RPG-istic, adica are carisma cam tot la fel de multa cat magie in el :P In trecut, si-a trait viata in lux, inconjurat de femei, etc... si considera ca e cel mai frumos barbat din lume, ca sa nu mai vorbim despre mandria sa. Per total, este un personaj simpatic, evil, si misterios, si nici macar la sfarsitul serialului nu veti descoperi motivul pentru care era atat de puternic, sau invincibil. Also, fiti mereu atenti la ce se intampla, pentru ca de multe ori apar scene comice, gen apare Ninja Master Gara, si inainte sa apuce sa spuna "I am Ninja Master Ga..." Yoko ii arde una si il arunca in perete. Repertoriul de vraji pe care le veti vedea in actiune nu e chiar atat de mare, dar partea castarii lor intotdeauna mi-a placut, pentru ca se combina cuvinte arcane cu cele obisnuite, iar la sfarsit, se striga numele vrajii, ca la orice vraja ce se respecta. Daca sunteti interesati sa vedeti dueluri intre vrajitori, ati gasit ce trebuia.
21.04.201055.5KB

 
poveste in japonia in ciuda faptului ca cyborgii sunt la ordinea zilei, persista cateva legendePoveste In Japonia viitorului, in ciuda faptului ca cyborgii sunt la ordinea zilei, persista cateva legende antice. Una dintre ele este existenta a doua bandane: una pe care scrie numarul I si cea cu numarul II. Cine o obtine pe prima din ele, este un zeu in lumea samurailor si nimeni nu se poate atinge de el, inafara de cel care are numarul II. Problema cu a avea pe cea cu numarul II este ca oricine din lume te poate provoca la un duel ca sa o obtina. Tatal lui Afro ajunsese numarul I dar moare in lupta cu Justice pe vremea cand Afro era doar un copil, si de mic, el nu se poate gandi decat la razbunare. Anii trec, iar Afro ajunge un razboinic in posesia bandanei cu numarul II, dar drumul pana la Justice este pavat cu obstacole, unele dintre ele mortale. Afro trebuie sa-si invinga nu numai dusmanii ce ravnesc la numarul II, dar si propriul trecut la care credea ca a renuntat. Personaje Afro Afro a avut o copilarie dura. Dupa ce si-a vazut tatal murind decapitat de Justice, Afro nu poate pastra bandana de numarul II prea multa vreme singur dar este ajutat de alti copii sa supravietuiasca si in cele din urma ajunge sa stapaneasca sabia. Dar de atunci au trecut multi ani, si a avut timp suficient sa revina in posesia bandanei, evident omorand orice ii statea in cale. El e mai mult decat o legenda si vestea despre venirea lui in vreo asezare tulbura intotdeauna spiritele, atatand pe altii sa incerce sa-l omoare. Dar Afro intotdeauna merge inainte, spre telul lui: de a-l gasi pe Justice. Singurul lucru care a mai ramas din copilaria lui Afro este placerea sa de a bea limonada - pe care localnicii o gasesc dezgustatoare si o bautura pentru copii. Iar singurul prieten pe care il mai are Afro este Ninja Ninja, care se tine scai de el si-l protejeaza, chiar daca Afro nu schiteaza nici un gest de recunostinta. Trecutul lui Afro nu are ocazii prea dese sa iasa la suprafata, dar se intalneste cu cineva cu care nu se asteptase... Ninja Ninja Este personajul cel mai carismatic si glumet din serie. Il urmeaza pe Afro peste tot si vorbeste cu el tot timpul, chiar daca Afro nu zice nimic. Ninja Ninja il protejeaza, ii da sfaturi, rade, si chiar daca Afro il mai ameninta cateodata sa dispara sau sa taca din gura, NN nu se lasa niciodata. Este enigmatic modul in care reuseste tot timpul sa apara si sa dispara din cele mai ciudate locuri, ceea ce ii castiga numele de Ninja Ninja, iar faptul ca e batran si inca in viata inseamna ca e si foarte intelept, chiar daca pare mai mult un clovn. Justice va dezlega misterul din jurul lui Ninja Ninja in final, care nu e ceea ce pare la prima vedere. Justice Este Diavolul in carne si oase. Nici nu e prea clar daca Justice este uman sau nu. Tot ce se stie e ca Justice se afla pe muntele Shumi unde il asteapta pe Afro in continuare, nefiind nimeni care sa poarte bandana numarul II suficient de mult timp ca sa ajunga la el pentru o lupta cu numarul I. Justice e o legenda atat de veche incat oamenii obisnuiti nici macar nu mai stiu cine e numarul I deoarece fiind ca un zeu, nimeni nu indrazneste sa-l vada. Iar cand Afro in sfarsit ajunge acolo, vede niste scene de cosmar cu adversarul sau de o viata. Spre deosebire de Afro care e doar un suflet inecat in razbunare si care nu poate sa fie impacat altfel, Justice este mai mult un filosof care vrea sa conduca lumea prin puterea sa, desi de fapt e atat de izolat incat nu conduce nimic decat o gramada de oase ale predecesorilor sai sau inamicilor. Numele sau de Justice este de fapt o avertizare in privinta modului in care priveste el lumea. Trupul sau nu mai este uman de mult, sau nici macar nu a fost uman vreodata, avand puteri ciudate si mortale. Iar faptul ca lupta cu pistoale este o alta dovada ca imparte dreptatea sa in stanga si in dreapta :). Grafica In Afro Samurai, cel mai important este ca personajul principal sa fie aratat tot timpul dintr-o pozitie puternica ce emana forta in jurul sau, aproape mereu cu ochii inchisi ca sa arate ca poate anticipa orice se va intampla si reactiona in favoarea lui, si bineinteles, sa arate scenic. Afro e desenat cu o abundenta de par :) care sta in toate directiile in functie de cum sare, bate vantul, sau daca trec sulite prin locul unde era inainte capul sau (si deci, ajung sa strapunga doar coafura sa afro). Iar bandana este de fapt o panglica lunga de 5 metri care se unduieste in toate directiile. Daca veti compara modul de desenare al lui Afro cu cel al lui Ninja Ninja, veti vedea multe similaritati, de la coafura pana la esarfa lui NN care si ea sta similar bandanei lui Afro. Si bineinteles, scenele in care personajele fumeaza sunt definitorii. Veti vedea atat de mult fum incat veti putea sa-l taiati cu sabia. Afro fumeaza relaxat, Ninja Ninja fumeaza identic dar parca fumul e o extensie a emotiilor sale, si chiar Justice fumeaza din aroganta. Inafara de fum, singurul lucru care e desenat mai artistic de atat sunt norii. Exista multe scene cu luna plina iesind de printre nori ca sa arate scena urmatoarei batalii, apoi exact cand se pregateste Afro sa loveasca, luna se acopera dramatic cu aceeasi nori. Exista chiar si o lupta in aer in care Afro cade printre nori ferindu-se de proiectile. Actiunea se desfasoara intr-o regiune muntoasa: mai peste tot avem zone cu pietre, temple sapate in munte, poduri peste canioane, dar exista si scene cu campii cu copaci uscati sau locuri mai deschise unde pot sa apara mai multi inamici simultan. Templele sunt intrate in paragina avand parti din statui care au cazut, sau gauri in acoperis, dar inauntrul lor pot exista platforme electrice, si alte minuni tehnologice din Japonia viitorului. Cel mai mult m-a surprins scena muntelui Shumi, care are varfurile modelate in forma unor maini ridicate spre cer. Asezarile umane sunt totusi cam mici: doar cateva case, iar scenele de interior cuprind intotdeauna multe persoane: un bar cu multi clienti, sau scoala de copii unde a invatat Afro cand era mic. La capitolul arme, exista orice, de la cutite in care poti sa vezi reflexia inamicului ce se apropie de tine din spate, la agrafe de par ascutite, lansatoare de rachete, lasere si pusti. La capitolul lasere e chiar fascinant modul in care au realizat dispersia unei raze laser pe o sabie - bineinteles, exista si alte scene bogate in astfel de detalii, cum ar fi taierea unui glont in multe bucati ce se transforma in srapnel si omoara pe toti in spatele lui Afro. Mi-a placut tehnologia de care dau dovada, si care se imbina totusi cu sabiile medievale: nu exista navete spatiale, dar exista cyborgi si binocluri electronice cu interfete complexe. Cele mai marcante scene sunt cele cu asfintiturile din serial, care uneori au si stoluri de pasari, dar la fel de bine arata si scenele cu luna plina si artificii, sau luptele pe zapada, cu fulgi cazand incet pe umerii luptatorilor. La capitolul sange stam foarte bine. Corpul uman intregi litri sub presiune mare si care inunda campiile irigand viitoarele recolte, dar exista si scenele in care sangele doar se scurge incet din rani, sau pe taisul unei sabii, picatura cu picatura. Ca fapt divers, cyborgii functioneaza pe baza de ulei mov. Exploziile sunt bine realizate si la fel de bine se arata efectele pe care le au asupra lui Afro: ii mai prinde parul niste scantei si ii arde firele, sau e bandajat pe tot corpul cu zeci de bandaje mici. Cel putin Afro nu duce lipsa de rani dupa confruntarile sale: zgarieturi de sageti, de exemplu. In cazul cyborgs, sunt realizate foarte minutios partile lor, pentru ca ne putem astepta sa sara in toate directiile sau sa fie sectionate. Scenele de schimbarea focalizarii sunt foarte bine realizate si la fel si cele cu proiectile de orice tip care sunt detaliate la viteza mica, similar Matrix uneori: de exemplu sagetile se invart prin aer si formeaza "tunele" in jurul lui Afro. Sunet Recunosc ca inainte de acest serial nu mai auzisem de RZA. Nu e la fel de faimos ca Eminem, Dr.Dre, Snoop Dogg, etc, bineinteles, dar numai RZA a avut stilul potrivit pentru un anime pana in prezent. Este intr-adevar o initiativa indrazneata de a schimba coloanele sonore normale cu orchestra printr-o coloana sonora pe ritmuri de hip hop, dar s-a vazut ca a mers pentru Samurai Champloo, si in mod cert va asigur ca a mers mult mai bine pentru Afro Samurai. Si fiindca de obicei fac asta, hai sa va spun si unde a mai lucrat RZA :). "Kill Bill" va spune ceva? Opening si ending nu au nume prea extraordinare, ci doar "Afro Theme" si "Afro Outro" dar ambele constituie sufletul serialului. Anumite personalitati garanteaza succesul unui film daca apar in el (asta se datoreaza si faptului ca nu apar in filme cu scenarii care sunt proaste si ca daca isi permit sa-i angajeze, filmul are buget deja suficient pentru a-l face bun) iar in acest caz, l-au vrut pe Samuel Jackson sa fie vocea lui Afro si Ninja Ninja. Si l-au avut. Rezultatul este un personaj jucat la perfectie si care da savoare scenelor cand Ninja Ninja vorbeste ca din ghetto. Banuiesc ca l-au ales pe Samuel si pentru ca a avut coafura afro in filmul "Pulp Fiction" :). Toate efectele speciale sunt atent realizate si cel mai mult veti auzi sunetele exploziilor si loviturile de sabie care vibreaza timp de mai multe secunde dupa impact, pastrand sunetul primului impact. Impresii Pot spune ca e un serial reusit din punctul meu de vedere si nu prea am ce-i reprosa, pentru ca a fost facut special sa placa categoriei mele de public :). Afro e cool, dar Ninja Ninja e si mai interesant. Fiecare adversar cu care se bate Afro are ceva unic - unii se bat cu sabii, altii cu lansatoare de rachete, arbalete automate si multe altele in fata carora Afro nu ar trebui sa aiba nici o sansa. De asta luptele par atat de stranse si te tin in fata ecranului concentrat asupra eroului principal: este doar uman, pe cand unii din adversarii sai sunt chiar cyborgi cu forta sau viteza mai mare. Este ranit uneori, aproape de moarte, trec gloantele prin el, oricat de bun ar fi. Dar Afro supravietuieste obstacolelor si asta e tot ce conteaza. Mi-a placut foarte mult ca Afro nu e totusi cu inima complet impietrita dupa razbunare. Exista momente in care e pregatit sa renunte, dar Ninja Ninja il readuce la drumul cel bun, si inca mai e capabil sa iubeasca si sa fie fericit pe moment. Justice este adversarul suprem pentru Afro, care dupa modul in care se termina serialul, e posibil sa reapara intr-o continuare. Mi-a placut si ideea de a exista un ordin al calugarilor corupti care se numesc The Empty Seven, ceea ce le cam arata idealurile: nu mai exista nimic divin in ei, devenind adepti ai armatelor cyborg si intrand in lumea interlopa a asasinilor pentru a-si promova asa-zisa religie. Modul in care isi realizeaza discursurile seful lor aduce aminte de pastorii din comunitatile crestine americane, care sunt satirizate in multe filme. Per total, Afro Samurai va ofera ambele jumatati ale paharului: va puteti delecta doar cu scenele de lupta, sau puteti sa alegeti si urmarirea povestii trecutului personajului si ce anume a trebuit sa faca pentru a obtine bandana de numarul II.
14.04.201042.2KB
se desfasoara in japonia unde forta de ordine e impartita in mai multe sectiuni care sectiunea 9 sePoveste Actiunea se desfasoara in Japonia viitorului, unde forta de ordine e impartita in mai multe Sectiuni care functioneaza independent. Sectiunea 9 se ocupa de problemele "sensibile" ale administratiei, in special cele in care este vorba de terorism cibernetic, motiv pentru care membrii acestei sectiuni nu sunt chiar ofiteri obisnuiti ai fortelor de ordine: fiecare membru face parte dintr-o anume elita, existand hackeri, experti in armament si lupte de gherila. Oamenii viitorului isi pot procura usor implanturi cibernetice, iar majoritatea si-au modificat deja creierul pentru a permite interconectarea la Retea si accesul la noi functii, cum ar fi conferinte audio/video, de exemplu. Problema care apare este ca odata digitizat si integrat in Retea, toate activitatile creierului devin procese digitale, in care cineva poate interveni din exterior. Unul dintre noile cazuri aparute si care atrag atentia este cel al Papusarului, care aparent intra in creierul unor oameni obisnuiti si le schimba memoria, iar apoi ii programeaza sa execute acte de terorism. Sectiunea 9 se vede nevoita sa intervina in acest caz, iar Maiorul Motoko si echipa ei aresteaza niste suspecti, care se dovedesc a fi nimic mai mult decat victime ale Papusarului. Dar acesta nu este decat inceputul problemelor pentru Sectiunea 9. Personaje Motoko Kusanagi Ea este expertul in lupte de gherila, fiind fost Maior in fortele de politie si conduce echipa Sectiunii 9. Este mai dura decat pare, avand experienta in luptele corp la corp iar faptul ca 90% din corpul ei este cibernetic si ultimul racnet in materie de tehnologie ii confera un avantaj superior impotriva majoritatii teroristilor cu care are de-a face. In plus, este unul din expertii in hacking pe care ii are echipa, dar prefera munca pe teren, iar Ishikawa se ocupa de munca de adunare de informatii. Noul caz al Papusarului ii da de gandit asupra imposibilitatii de a sti daca a fost umana sau nu, inainte de a obtine corpul ei curent - in fond, daca Papusarul poate intra si reprograma un om de la zero, cine garanteaza ca memoria ei a fost candva umana, si nu este un produs al altcuiva? Bateau Este expert in armament si forta bruta in cadrul organizatiei. Toti membrii din organizatie se cunosc foarte bine si lucreaza perfect in echipa, dar Batou cu Motoko au ceva mai mult in comun - ambii au avut parte de importante upgrade-uri cibernetice, si desi Batou pastreaza un procent mai mare din corpul original, intelege cel mai bine experienta de alienare pe care o simte Motoko. El e intotdeauna pregatit de actiune si gata sa o salveze cu artileria grea, daca se ajunge la lupta. Togusa E un politist normal, in sensul ca e cel mai uman membru din echipa - singurele upgrade-uri facute au fost cele de comunicatie, pentru ca erau foarte importante si ii permiteau sa ia legatura cu membrii echipei in orice moment. Nu isi poate da seama care e motivul pentru care se afla in organizatie si ce il face atat de special, dar de vreme ce Motoko l-a vrut in echipa, incearca sa tina pasul cu ei. Doreste o viata normala pentru el si familie si a refuzat cibernetizarea si armele automate noi aparute, ramanand fidel revolverului sau antic - motiv pentru care nici nu i se incredinteaza prea multe misiuni periculoase pe teren, Motoko preferandu-l pe Batou. Trecand peste aparentele ca Togusa este total neinitiat si ca toata echipa are grija de el, isi demonstreaza abilitatile analitice foarte bine in situatii de criza. Aramaki Daisuke El este capul organizatiei si persoana politica ce o sustine in fata Guvernului. Poate parea un om batran, dar are experienta in orice tine de politica si poate face lumina in cazurile complicate ce nu sunt pure acte de terorism, ci au in spate interventii din exterior si interese mascate de pe aceasta scena. Are autoritate asupra tuturor din organizatie, iar Motoko e pregatita sa urmeze orice ordin i se da. Aramaki are probleme la un alt nivel decat oamenii pe care ii are in subordonare: oamenii sai se confrunta doar cu latura simpla a problemei, care tine de gasirea vinovatilor, in schimb, el jongleaza cu legile si acordurile intre organizatii, deoarece cateodata evenimentele sunt o reprezentare a unor interese mascate ale persoanelor politice. Grafica Acest serial surprinde prin scene de grafica ireal de bine realizate :). Una din "temele" abordate pe parcurs, si care se repeta in multe scene este cea a apei. Ca si simbol, apa e folosita in literatura cu multe sensuri, de exemplu calm sufletesc sau meditatie, iar aici se reintalnesc cateva din ele: scenele initiale cu crearea corpului lui Motoko au foarte multe faze lichide, sau scena cand face scufundari pentru a medita. Apa mai apare in multe alte scene, in special cele de actiune, in care descrie traiectorii de gloante, impact sau miscare prin numarul de picaturi detaliat realizate. In plus, exista si scene cu ploaie si cercurile pe care le lasa picaturile pe suprafata apei. Apa permite si reflexii, iar la scena cu scuba diving sunt realizate excelent picaturile de apa care raman pe masca dupa ce Motoko iese la suprafata. O alta scena atent realizata e cea cu o lupta corp la corp pe un teren acoperit cu apa, suficient de adanca pentru a face orice impact al trupurilor cu solul artistic. Apa nu e singurul mod de a crea multe particule detaliate :). Exista, bineinteles, laserele si hologramele luminoase pe tenta verde/galben care apar peste tot, se pare. Grafica 3D era la inceputuri in anul cand a aparut GITS, dar s-au straduit sa includa cat mai multe lucruri frumos realizate, in special simulari 3D ale creierului si modele randate ale contururilor corpului uman. Hartile simulate pe calculatoarele Sectiunii 9 sunt toate 3D si apar destul de des, oriunde ar fi personajele, deoarece le pot accesa mental. Un alt aspect al filmului este detaliul extrem al mecanismelor si robotilor. Daca ceva este distrus de gloante, intotdeauna gloantele sunt de calibru suficient de mare pentru a arunca in toate partile suruburi, tije, parti de tabla, fire, circuite, si asa mai departe :). Acest aspect mi-a placut destul de mult, si exista destul de multe ocazii de a vedea roboti dezasamblati, creiere cibernetice legate la alte masinarii sau muschi artificiali care se contracta. Desenarea corpului uman e destul de exacta din punct de vedere anatomic, si artistii au vrut sa-si arate maiestria, incluzand cat mai multe scene cu Motoko semi sau complet dezbracata. Ca orice film de actiune, trebuie sa avem: scantei, foc, fum si explozii. In plus fata de cele normale, in acest film se regaseste un aspect orientat spre distrugerea de obiecte statice, gen ziduri, scanduri de gard, masini, cladiri, acoperisuri, si cam orice poate fi gaurit de gloante. Dupa cum am mai remarcat anterior, nu exista conceptul de gloante prea mici. Totul explodeaza la impact sau lasa urme cu greu de ignorat, iar toata lumea foloseste arsenal greu, de la gloante cu viteza mare (pentru impact si mai puternic) la lansatoare de rachete. Mi-a placut in mod special modul in care e desenat focul de arma, cu o flacara destul de mare si viu colorata. Fumul exista din abundenta iar scanteile apar de fiecare data cand se trag gloante si lovesc aleator stalpi. Nu ar trebui sa omit unele din scenele consacrate ale GITS si anume costumele termo-optice, care permit purtatorului sa reflecte lumina din jurul sau, mascandu-se in fundal pentru ochii normali. Bineinteles, personajele noastre dispun de asa ceva, dar Motoko e singura care il va folosi, iar scena de referinta e cand sare dintr-o cladire pe timp de noapte si "dispare" in luminile traficului de la zeci de metri in jos. In final, trebuie sa mentionez cateva lucruri si despre peisajele din GITS: actiunea se petrece atat in interioare, care de regula sunt prost iluminate cu o singura sursa fluorescenta care nu face lumina la distanta prea mare, cat si in exterior. Daca avem de-a face cu o scena de exterior, este desenata foarte detaliat: avem piete cu zeci de oameni, zeci de pancarde si tarabe ce aduc mai degraba cu un mic cartier chinezesc foarte aglomerat in acceptia cinematografica, chiar daca este vorba de Japonia. Modul de desenare este foarte precis, ca si cum scenele respective ar fi reale, si desenate atent pentru a fi transpuse in lumea din film: cladirile, in special, sunt complet acoperite de afise si se poate observa fiecare linie, fiecare teava, balcon, geam, etc. Aglomeratia este prezenta atat in mod static, cat si dinamic: Bateau va trebui sa urmareasca un suspect printr-o piata plina de lume care se plimba in toate directiile, iar apoi sa traga printre ei: evident ca se vor impiedica de pepeni si vor da peste carute cu legume :). Nu apar foarte multe tipuri de vehicule in film: exista masinile personale, dubele de politie/gunoi, si elicopterele care sunt mereu invaluite de ceata: daca un vehicul are farurile aprinse, in scena va fi si ceata, pentru a accentua efectul de lumina difuza. In general asa sunt si interioarele, cu sursa de lumina o singura lampa, sau o fereastra prin care lumina zilei se vede foarte intens, in contrast cu camera scufundata in bezna (in cazul lui Motoko). Restul scenelor cu interioare sunt perfect iluminate daca nu are loc o urmarire: lifturi, coridoare, sali de conferinta. Am mentionat ca GITS inspira Matrix in multe locuri: intro-ul de la GITS este cu niste circuite de calculator, iar numele producatorilor apare "descifrat" dintr-un ecran plin cu cifre miscatoare de culoare verde pe fundal negru :). Coincidenta? Sau pur si simplu idee geniala. O alta marca a genului SciFi este imaginea tip "camera de luat vederi", intretesuta: practic e o imagine care are linii normale interpuse cu linii negre si da impresia de robotizare. Ideea s-a folosit destul de mult in cadrul jocurilor pentru a realiza cutscenes. Sunet Muzica acestei serii este foarte bine realizata, introducand acel element de mister si adancime psihologica scenelor uneori banale. Ca aviz, este ceva foarte diferit de muzica obisnuit rapida a genului Action sau de heavy metal - este foarte lenta, cu efecte speciale robotizate si cu voci de cor suprapuse peste sunete lungi de tobe. Am ascultat coloana sonora separat si am observat ca are efecte horror in absenta secventelor video :). Ca referinte, Kawai Kenji a facut muzica si pentru al doilea film din serie, Bakuretsu Hunters si Vampire Princess Miyu. Versiunea in limba engleza a fost realizata atent si ma declar multumit de accentul pe care il au vocile actorilor si modul in care au reusit interpretarea: Motoko este interpretata de Mimi Woods, Bateau de Richard George iar Aramaki de catre William Frederick. Ca soundtracks, trebuie sa remark "See you everyday", responsabil de atmosfera, iar Ending-ul se numeste "One Minute Warning", cu vocile lui Holi, Brian Eno si U2.
21.04.201029.1KB
linkin park este o trupă de rock din agoura hills, de la formarea lor din 1996, trupa a vândutLinkin Park este o trupă de rock din Agoura Hills, California. De la formarea lor din 1996, trupa a vândut mai mult de patruzeci de milioane de copii după albume şi a câştigat două premii Grammy. Primii ani Linkin Park înseamnă rock alternativ, hip-hop şi electronic. Membrii trupei sunt originari din sudul Californiei. Istoria trupei a început acum noua sau zece ani, atunci când Mike Shinoda, Brad Delson şi Rob Bourdon au pus bazele unei formaţii numite Xero. Ideea formării trupei a apărut in dormitorul vocalistului Mike Shinoda, unde acesta împreună cu Delson au înregistrat primul material, în 1996. Cei doi fuseseră colegi de şcoală. Acolo l-au intâlnit şi pe bateristul Rob Bourdon. Shinoda l-a racolat pe DJ-ul Joseph Hahn în timpul studiilor la Art Center College în Pasadena. Delson l-a adus pe basistul Dave "Phoenix" Farrell, care avea să părăsească trupa după colegiu, şi să se întoarcă după un an. Ultimul adus a fost Mark Wakefield; şi ulterior, trupa şi-a schimbat numele în Hybrid Theory (aceasta avea să fie titlul albumului lor de debut, lansat în 2000). "Cea mai mare greşeală pe care o fac unii este aceea de a spune că suntem doar o trupă de rock", va declara ulterior chitaristul de la Linkin Park, Brad Delson. "Noi considerăm muzica noastră un hibrid a ceea ce am ascultat noi şase de-a lungul timpului. Titlul albumului nostru de debut, "Hybrid Theory" este de fapt numele pe care voiam sa-l purtăm ca trupă şi este rezultatul a şase moduri de a înţelege muzica şi a şase personalităţi artistice distincte." "Deşi stilurile noastre sunt diferite, am încercat ca sound-ul sa fie natural, sa nu fie forţat - asta înseamnă să ai identitate ca trupă", avea să spună şi bassistul Phoenix. Ultimul component al trupei a fost vocalistul Chester Bennington, din Arizona, fost solist al trupei Grey Daze. "Când aveam doi ani, ma pasiona ce cântau Foreigner. De cand am învăţat să vorbesc, spuneam tuturor că voi deveni cântăreţ", îşi aminteşte Chester Bennington. Venirea lui Chester a survenit la puţin timp după plecarea lui Mark Wakefield, datorată tensiunilor existente în trupă (motivate în principal de faptul că formaţia nu izbutise să semneze încă cu o casă de discuri). Trupa s-a văzut nevoită să caute un nou vocalist care să-l înlocuiască pe Wakefield. Ei au trimis mai multe casete demo prietenilor şi diverselor cunoştinţe, cerând oamenilor interesaţi să-şi înregistreze propriile versuri pe casetă demo şi să o trimită înapoi. Chester Bennington şi soţia lui de-abia îşi cumpăraseră o casă în Phoenix, Arizona când un prieten i-a dat o asemenea casetă lui Chester. Chester a sunat imediat formaţia în acea seară şi le-a spus că era interesat să cânte cu ei. Cu Chester în formaţie, trupa a început să înregistreze. Produsul acestor înregistrări a fost EP-ul cu acelaşi nume ca al trupei, "Hybrid Theory". Marele noroc al formaţiei a fost când StreetWise Concepts and Culture, o companie de publicitate, a auzit câteva piese de pe "Hybrid Theory" şi au pus o melodie numită "Plaster" (prima versiune a piesei "One Step Closer") pe site-ul lor, recomandând-o drept o piesă a unei formaţii de viitor. Ulterior, formaţia avea să îşi schimbe numele în Linkin Park, aluzie la parcul Lincoln din Santa Monica. În 1999, aveau să semneze cu Warner Bros. Records. Hybrid Theory Pe 24 octombrie 2000, trupa avea să îşi lanseze albumul de debut. Intitulat "Hybrid Theory", albumul reprezenta aproape cinci ani de muncă intensă, şi a fost bine primit de către critici şi de către public, ajungând să vândă mai mult de 4.8 milioane de copii de-a lungul anului şi peste 14 milioane de copii până la momentul actual, plasând trei piese pe locul întâi în topuri. Albumul a fost nominalizat de trei ori la premiile Grammy, iar melodia "In The End" şi-a adjudecat două premii MTV (Best Rock Video şi Best Direction). Revista Rolling Stones l-a caracterizat ca având "douăsprezece melodii în care influenţele metal, rock, alternativ sau hip-hop se completează artistic, asemenea unor flăcări care se îmbină una în alta formând un foc indivizibil". Linkin park au participat în acea perioadă la nenumărate festivaluri, şi şi-au format propriul turneu, Project Revolution, unde au avut invitaţi artişti precum Cypress Hill, Adema şi Snoop Dogg. După întoarcerea lui Phoenix, Linkin Park a început lucrul la un album de remixuri, numit "Reanimation". Albumul a fost lansat pe 30 iulie 2002, şi a beneficiat de colaborări precum Black Thought, Jonathan Davis, Aaron Lewis şi mulţi alţii. "Reanimation" a vândut aproape 270.000 de copii doar în prima săptămână. METEORA Se ştie că lansarea unui al doilea album este o "afacere" complicată pentru orice muzician. Toţi pot spune că au avut la dispoziţie tot timpul din lume pentru a-şi pregăti albumul de debut, însă timpul care le-a fost aliat, acum le este cel mai mare duşman, pentru că fanii vor să asculte piese noi cât mai repede. Şi ce se poate întâmpla dacă albumul de debut a fost unul din cele mai bine vândute albume muzicale din istoria recentă? Pentru cei din jurul trupei, lansarea unui al doilea album care să urmeze imensului succes de care s-a bucurat "Hybrid Theory", a adus cu sine apariţia unei presiuni care părea a fi insurmontabilă. Dar membrii Linkin Park priveau totul în alt fel. "Nici nu vrem să ne gândim la faptul că trebuie sa vindem 10 milioane de copii ale unui album de fiecare dată. E ridicol", spune Bennington. "A fost o binecuvântare pentru noi sa vindem atât de multe albume; acest lucru nu se întâmplă prea des, chiar şi să reuşeşti o singură dată în carieră acest lucru reprezintă o realizare fantastică. Avem obligaţii faţă de fanii noştri. Nu ne vom aşeza confortabil să aşteptăm ca lumea sa ne cumpere albumul". "Iar daca ne cunoaşteţi, veţi şti că presiunea nu vine din afara, ci din interiorul trupei", spune Shinoda. "Am vrut doar să scoatem un alt album de care să fim mândri", spune Bourdon. " Ne-am concentrat asupra acestui lucru şi am muncit din greu pentru a crea melodii care să placă atât publicului cât şi nouă. Noi suntem cei mai îndârjiţi critici ai pieselor noastre". Dacă nu credeţi acest lucru, atunci luaţi în considerare faptul că Shinoda şi Bennington au scris 40 de refrene diferite pentru primul single al noului album, "Somewhere I Belong", până a ajunge la varianta finală. "Ştiam că trebuia să modificăm câteva lucruri la piesa această", spune Shinoda ridicând din umeri. "Deci am scris un refren nou, l-am înregistrat şi apoi l-am mixat. L-am ascultat a doua zi, iar Chester şi cu mine ne-am uitat unul la altul şi ne-am zis... 'Nu ştiu... cred că ar putea suna şi mai bine'. Şi apoi o luam de la capăt. A fost o muncă continuă care a înlăturat probabil tensiunea la care am fost supuşi în urma succesului primului nostru album şi a faptului că acest al doilea disc trebuia să se ridice la nivelul primului. Însă noi am rămas în continuare la fel de critici cu noi înşine şi am continuat să scriem melodii cât mai bune, care să placă şi să ne placă. Câţiva se aşteptau că noi să scoatem pe piaţă o versiune mai slabă a Hybrid Theory, care să fi fost întrucâtva mixată, transformată şi care să nu fi adus nimic nou, dar acest lucru nu este adevărat." Rezultatele acestei atitudini au apărut imediat: Meteora. Cele douăsprezece piese arată o maturizare a trupei, dar în acelaşi timp accentuând legătura strânsă dintre membrii Linkin Park, care se accentuează din ce în ce mai mult, o dată cu completarea formulei de către Bennington în 1999. Colaborând din nou, la fel ca şi în cazul primului album cu producătorul Don Gilmore, albumul a prins viaţă într-o varietate de studiouri, chiar şi în autocarul folosit în turnee sau în studiourile de acasă ale fiecărui membru. Astfel, în cazul acestui album cei de la Linkin Park au avut posibilitatea să experimenteze o paletă întreagă de stiluri şi sound-uri. În piese cum ar fi "Somewhere I Belong" apare un mariaj fericit între sample-uri triste şi sunete "grele" de chitară. În "Breaking The Habit" şi "Faint" apare pianul, iar în "Easier To Run" toate acestea se îmbină cu efecte complexe. În "Nobody's Listening" apare un flaut tradiţional japonez denumit "shakuhachi" care accentuează influenţele hip-hop ale acestei piese. Toate aceste aranjamente muzicale deosebite şi variate în acelaşi timp se îmbină perfect cu modul în care cei doi vocalisti ai trupei Bennington şi Shinoda se completează reciproc. Acest stil muzical, oarecum original, al celor de la Linkin Park te invită practic să le reasculti piesele. În timpul unui tuneu în Europa în 2002 membrilor trupei le-a căzut în mână o revistă care prezenta diferite destinaţii turistice din Grecia. Pe copertă, cuvântul "Meteora" şi poza care era alături le-au atras atenţia. De aici imaginaţia celor 6 s-a pus în mişcare. Meteora este un grup de şase mânăstiri care îşi înalţă vârfurile la peste 1500 de picioare deasupra câmpiilor din centrul Greciei, care dupa cum spune Bennington "parca sunt de pe alta planeta", ceea ce este intr-o oarecare masura adevarat (pentru a vedea cu ochii vostri uitati-va la James Bond, jucat de Roger Moore, care ii bate pe toti in perimetrul uneia dintre manastiri). Din limba greaca cuventul se traduce ca "cel care se roteste in aer". Este un termen care se potriveste perfect atat zonei respective din Grecia, cat si albumului Linkin Park. Tot Bennington completeaza "vrem sa piesele pe care le vom scrie sa emane aceeasi enegie pe care o emana titlul". "Este pe cat de epic, pe atat de frumos si se potriveste perfect cu mesajul pe care am vrut noi sa-l transmitem prin acest nou album" spune Shinoda. "Cei care viziteaza Meteora o fac pentru a se desprinde de stresul cotidian, pentru a fi singuri atunci cand simt ca trebuie sa ia o pauza si nu in ultimul rand pentru a se regasi pe ei insisi. Si de fapt, acesta este cea mai importanta tema pe care o abordeaza albumul si anume regasirea de sine. Fiecare piesa scoate la iveala sentimentele si emotiile ascunse adanc in suflet in momentul incare fiecare dintre noi incearca sa se regaseasca pe sine" completeaza Hahn. De aceasta data Bennington si Shinoda largesc cadrul emotional prezent pe Hybrid Theory. In piesele de pe acel album, dupa cum spune Shinoda, era vorba despre frustrare, furie, frica si confuzie, toate aceste sentimente avand drept concluzie catharsis-ul, fiind privite din perspectiva unui tanar. Prin contrast Meteora reflecta vietile membrilor Linkin Park, care au luat o turnura tumultoasa din momentul din care a fost lansat albumul lor de debut. "Am realizat turnee in intreaga lume timp de doi ani. Doar acest lucru te face sa te opresti pentru un timp si sa privesti in urma ta" spune Shinoda. "Intotdeauna am incercat ca cele mai importante sentimente umane sa se confrunte in piesele noatre, iar albumul acesta contine astfel de piese. Insa Meteora este diferita tocmai prin modul prin care am reusit sa zugravim conditia umana in fata acestor sentimente". "Este totusi un album care prezinta fata intunecata a lucrurilor, dar care la origine este un album care degaja optimism" spune Bennington. "Suntem inca aceeasi, dar acum vedem o luminita la capatul tunelului". Versurile piesei "Somewhere I Belong" de exemplu descriu teama si confuzie, dar refrenul aduce acel prim pas catre gasirea unui antidot pentru aceste sentimente. Bennington canta "Vreau sa ma vindec. Vreau sa simt ca sunt aproape de ceva real. Vreau sa gasesc ceea ce am dorit intotdeauna, undeva unde imi este locul". In "Breaking The Habit" el spune "Nu stiu pentru ce merita sa lupt. Sau de ce trebuie sa strig. Nu stiu de ce spun ceea ce nu cred. Nu stiu cum am ajuns aici. Stiu ca nu e bine. Asa ca asta seara renunt la obiceiul acesta". Inca o data, cei doi vocalisti canta impreuna pentru a aduce in prim plan un spectru bine inchegat de emotii si sentimente. Bennington si Shinoda sunt acum prin prisma atat a vocilor cat si a sentimentelor lor indivizibili. "Mike este un maestru al computerului si un foarte bun muzician" spune Hahn, realizand o diferenta intre cei doi. "Chester aduce la vedere emotia. Se completeaza reciproc intr-un mod 'yin-yang' formidabil". De fapt intreaga trupa suna matur in Meteora, ceea ce este o realizare extrem de rar intalinita. Faptul ca fiecare dintre ei isi pastreaza propriile atribute intr-o trupa foarte bine inchegata cum este Linkin Park in acest moment este la fel de formidabil. "De fapt nu stam foarte mult sa ne gandim la relatiile care s-au format intre noi", spune Bourdon. "Ne simtim doar foarte norocosi si suntem extrem fericiti ca ne-am gasit unul pe altul si ca ne comportam atat de bine impreuna". "Colaboram mult mai bine acum" spune Bennington. "Mike, de exemplu, ma cunoaste mai bine, la fel cum o fac si eu, iar acum ne este mult mai usor sa scriem versurile impreuna. In cazul nostru nu este posibil sa pastrezi secrete unul fata de celalalt. Trebuie sa iti deschizi sufletul, pentru ca si cel de langa tine sa faca acelasi lucru". Bineinteles ca avand astfel de relatii atat de deschise unul cu celalat, nu mai ai nevoie de phiholog, cine mai are nevoie de psiholog? "Exact", aproba Bennington zambind. "De altfel din acest motiv m-am si alaturat trupei". "Unii oamenii cred ca noi suntem doar o trupa rock" spune Brad Delson, chitaristul trupei. "Noi credem ca in muzica noastra se imbina mai multe genuri, ca de fapt ea este un hibrid pe care l-am creat noi sase". Acest lucru este evidentiat cel mai bine de insusi titlul albumului de debut Hybrid Theory, in care poti intalni un gen muzical in care se imbina rock agresiv, rock alternativ, hip-hop sau electronic, un gen muzical original care a devenit practic specific Linkin Park. SURSA-
12.04.201052.6KB
ops,zopa! :zzz: basiliskops,zopa! :zzz:
21.04.201045.6KB

 
lol. :rotfl: fata ideala!LoL. :rotfl:
27.04.201023.1KB
mie una mi-a placut foarte angel sanctuaryMie una mi-a placut foarte mult!RECOMAND!
14.04.201037.2KB
my goddess il are ca personaj principal pe keichi morisato. keichi este student la o tehnica dinPoveste Ah! My Goddess il are ca personaj principal pe Keichi Morisato. Keichi este student la o universitate tehnica din Tokyo, si este pasionat de masini si motociclete. Mai mult este chiar in clubul de specific auto de la universitate - unde are ca "senpai" doi indivizi infricosatori si foarte amuzanti. Veti intelege mai bine cand ii veti vedea :P. Keichi are o problema - cu fetele. Si e convins ca motivul pentru care fetele nu il plac este inaltimea lui - este cu adevarat mic pentru un baiat de varsta lui. Intre asta, senpai-ii autoritari care-l pun la treaba, si o situatie financiara nu tocmai buna, viata lui Keichi nu e extraordinara, dar, dupa cum va asteptati, lucrurile o sa se schimbe... Intr-o seara, Keichi formeaza un numar de telefon - dar greseste, si, la celalalt capat al firului raspunde "Goddess Relief Office" unde o voce de fata ii spune ca "vom fi la dumneavoastra in cateva momente". Acest lucru se si intampla cand, cateva secunde mai tarziu, Belldandy, o fata foarte simpatica, patrunde prin oglinda in camera lui. Ca in toate bancurile cu pestisori aurii vorbitori, Belldandy ii ofera sa-i indeplineasca o dorinta. Keichi, cam neincrezator in toata povestea isi doreste... ca Belldandy sa ramana cu el pentru totdeauna. Ce sa vezi, dorinta este indeplinita, Belldandy da un telefon sa confirme, si... asa incepe relatia intre cei doi. In restul episoadelor, Belldandy si Keichi vor evolua in relatia lor, indragostindu-se din ce in ce mai mult unul de celelalt. Lucrurile devin din ce in ce mai interesante pe masura ce "familia" se mareste - odata cu venirea surorilor lui Belldandy, mai intai Urd (care este, dupa parerea noastra "evil but in a good way") si Skuld ("good but in an evil way"). Si de parca a locui cu trei zeite nu e suficient, din cand in cand mai e pe-acolo si Megumi, sora lui Keichi. Aceste personaje sunt elementul care tine serialul in picioare de-a lungul celor 24 de episoade. Episoadele urmaresc fie relatia dintre Keichi si Belldandy, nazbatiile lui Skuld, sau mischieful provocat de Urd, fie prezinta aventuri amuzante si interesante prin care personajele. Firul epic global al povestii nu prea se vede in primele 19-20 de episoade :)) dar serialul e dragut si interesant fiecare episod in felul lui. Spre sfarsit, lucrurile capata o poveste, there's the big battle, s.a.m.d. dar sa nu va stricam placerea. Dragostea lui Keichi pentru Belldandy va trebui sa infrunte multe obstacole, printre care situatia financiara *batuta in cuie* a lui Keichi, invidia colegilor sai, regulile Ceresti, si multe altele, pe care le veti descoperi in serial. Oricum, eroii nostri sunt hotarati in ceea ce priveste sentimentele lor, si sunt intotdeauna binecuvantati cu un noroc ceresc (e si din "vina" lui Belldandy :). Grafica Grafica este, in general foarte reusita, si apar destul de des eye-candy (interventia zeitelor sub forma de magie are nevoie de efecte speciale, nu? :). Pentru inceput, scenele mi-au dat *senzatia de lumina*, pentru ca asta e tendinta generala a graficii: de a fi foarte luminoasa. Si de aceea, in timpul zilei, mereu straluceste soarele, dar aveti si ocazii de a vedea asfintituri mirifice, cand totul e scaldat in lumina puternic rosiatica. Sunt si scene pe timp de noapte, si am ramas cu impresia ca au echilibrat episoadele astfel incat sa aiba acoperite toate perioadele din zi. Actiunea se petrece in orasul lui Keichi, iar zona a fost impanzita cu locatii interesante: institutul tehnologic unde studiaza, templul unde locuiesc, parcuri, plaja, si chiar si o zona desertica unde au loc curse de raliu. Efectele grafice nu sunt chiar atat de breath-taking pe cat ma asteptam, iar in unele cazuri grafica 3D a fost exagerata in detaliu, si rezultatul nu e chiar estetic, ci doar da senzatia de complicat -> e vorba de inelele si rotitele care apar in "software"-ul Raiului, dar in rest, apar multe efecte de glow. Cele mai frumoase scene sunt cele in care incep sa pluteasca pene de inger "pe aripile vantului" atunci cand are loc o magie mai puternica. Vestimentatia de zeita e primul lucru care uimeste, pentru ca seamana foarte mult cu imbracamintea unor... printese de origine orientala, ceva gen "Rapirea din Serai" - asta in cazul lui Belldandy. De fapt, personajele au fiecare o vestimentatie speciala, inspirata de personalitatea lor. Mie mi-au placut foarte mult manusile lui Belldandy. Mi s-au parut cam ciudate semnele acelea albastre de pe fata (iarasi, personalizate), si m-am mirat ca nu observa nici un personaj acest lucru. Intr-adevar grafica este impresionanta, iar "senzatia de lumina" este foarte intentionata, pentru ca acesta este stilul serialului - happy and up-beat - exact ca personalitatea lui Belldandy. In ceea ce priveste aspectul 3d al software-ului din rai, mie chiar mi-a placut ideea, si stilul complicat, cu tone de mici detalii - nu putea sa fie simplu sa "run" Heaven, nu? Sunet Vocile personajelor sunt, in general, foarte bine alese, dar - parca le lipseste ceva. Nu-i nimic de care sa ma plang cu adevarat, dar nici nu pot sa spun ca m-au impresionat in mod deosebit, in special comparandu-le cu performantele actoricesti din alte anime-uri. Pe de alta parte, pentru un serial anime, este destul de bine. Dar lucrurile devin cu adevarat interesante atunci cand vorbim de muzica. In primul rand, opening theme-ul este deosebit de bun, probabil cel mai bun dintre cele ascultate de mine pana acum. Chiisa na Hane (Little feather) se numeste si este cantat de Youko Ishida, si a devenit, cel putin pentru noi (si sunt convins ca Gabi va fi de-acord) un fel de model la care raportam alte anime songs. Influentele irlandeze, vocea angelica a lui Youko si sunetul clar, natural, care arata ca melodia nu a fost realizata, ca multe altele, la un sintetizator, contribuie la un Opening foarte bun. Melodia de final este in prima jumatate Negai, tot cantata de Youko Ishida, o melodie de asemenea buna, iar in a doua jumatate aceasta se schimba intr-o melodie care mi-a placut mai putin, dar e OK. In ceea ce priveste coloana sonora efectiva, as zice ca in timpul serialului mi s-a parut de nivel mediu. Adica nu m-a impresionat dar nici nu m-a dezamagit si este, in general, destul de prezenta si bine aleasa. Pe de alta parte, cand am luat coloana sonora completa (2 CD-uri) am descoperit pe ea cel putin 5-6 piese foarte frumoase pe care nu le-am sesizat in serial. Probabil ca producatorii nu le-au folosit asa de mult, ceea ce e pacat. Trebuie sa recunosc ca nu sunt multe anime-uri la care astept sa se deruleze partea de inceput, cu intro-ul. La AMG totusi, mi-a placut melodia de cum am auzit-o, si asa ca de fiecare data o cantam (desi nu am reusit sa o retin). Mie mi-au placut melodiile bagate in micile pauze inserate in episoade, si in general, sunetele funny de pe fundal, atunci cand Keichi sau Skuld faceau vreo boacana. Cea mai bine realizata voce mi s-a parut cea a... unuia dintre sempai-ii lui Keichi, atunci cand il striga pe tonul acela nervos :P In rest, vocile se potrivesc cu caracterul personajelor (Urd chiar e provocatoare, iar Skuld se plange tot timpul) si mi-au placut in special scenele cand canta Belldandy cu vocea ei angelica :P Impresii & Concluzii Ca si in alte cazuri, serialul TV nu este la fel de reusit ca si OVA-urile din punct de vedere al povestii. Cel putin, asta e opinia mea. Pe de alta parte, in serial e prezentata si latura comica a relatiei dintre Keichi si Belldandy, iar umorul de situatie nu lipseste din nici un episod. Asadar, daca vreti sa fiti impresionati de poveste, vizionati OVA-urile si filmul, dar daca aveti chef de o portie buna de distractie, serialul e cel mai potrivit. In general, m-a impresionat noul mod de interpretare al Raiului: peste tot, sunt numai zeite (nu am vazut pana acum vreun zeu, inafara de God), iar lumea e controlata printr-un fel de program software, de care au grija anumite zeite ca sa functioneze corect. Iar cele mai puternice zeite au "ingeri" - o alta forma de manifestare a puterii lor interioare, pot casta vraji, si, lucrul cel mai interesant, exista un hotline al Raiului, care e un mod de comunicatie direct cu zeitele (ma intreb de unde le-a venit toata ideea asta... >:) Dupa cum am spus, e imposibil sa nu radeti cu hohote, sau sa nu va smulga un zambet incercarile disperate ale lui Keichi de a-si marturisi sentimentele. Apoi, partea cea mai buna tine probabil de personalitatea lui Belldandy, care e atat de inocenta si naiva incat interpreteaza gresit uneori gesturile celor din jur. Asta se adauga la cantitatea exagerata de cuteness pe care o au zeitele in acest serial. Singurul neajuns e cel la partea de poveste, care mi-a dat impresia ca a fost taraganata prea mult pe parcurs, iar la sfarsit au accelerat ritmul, pentru ca se termina serialul si nu era nimic dramatic. Oricum, in serial lucrurile decurg diferit fata de film si OVA-uri, si am ramas surprins de final. In concluzie, va recomand cu caldura acest anime (mie mi-a placut inca de la primul episod :). Daca este sa compar cu OVA-ul si Filmul, as spune ca serialul TV reprezinta un progres mare fata de OVA, in special ca aspect si mod de realizare. Desigur, epic vorbind, OVA-ul poate parea superior dar asta datorita faptului ca in momentul in care "intinzi" o poveste, si asa nu prea complicata epic, de la 5 episoade, la 24, epicul are de suferit. Daca vreti ceva cu un fir epic bine definit SI nivelul grafic al acestui serial, filmul Ah! My Goddess este foarte recomandat. Atentie, insa! Actiunea din film se desfasoara undeva DUPA cea din Serialul TV si OVA. Comparandu-l cu Manga-urile, serialul TV se apropie mult mai mult de acestea decat OVA-ul care pare un fel de conspect al povestii. Serialul este, in mod sigur, unul de personaje. Nu-l urmaresti pentru poveste sau setting cat pentru a vedea personajele, si este foarte bine realizat din acest punct de vedere. Acestea fiind spuse, sunt putin nemultumit de Belldandy care este in serial parca mai "blonda" decat in OVA/Film/Manga, dupa cum zicea cineva pe net. Necunoscatoare, good-hearted, naiva, dar uneori parca exagerat. In plus, trebuie sa recunoastem ca serialul scade o perioada in valoare, undeva prin jurul episoadelor 14-17, dar revine destul de bine dupa. Sfarsitul este romantic si bun, asa cum se preteaza pentru un astfel de serial, si, desi nu exceleaza nici aici (tine tot de firul epic relativ fad), este un sfarsit frumos. Pot spune ca nu am regretat nici unul din episoade si ca, este probabil unul dintre cele mai bune seriale anime pe care le-am vazut. Vi-l recomand.
14.04.201051.7KB
final fantasy: legend of the crystals titlul celor de la square enix nu va spune nimic, atunci poateFinal Fantasy: Legend Of The Crystals anidb Introducere Daca titlul celor de la Square Enix nu va spune nimic, atunci poate ca MADHOUSE suna mai cunoscut. Primii sunt cunoscuti pentru seria de jocuri cu acelasi nume, care s-a bucurat de un succes imens in toata lumea, iar ceilalti sunt unul din cele mai cunoscute studiouri de anime din Japonia. Legend of Crystals sunt 4 OVA-uri, care de data asta chiar au legatura cu jocurile FF, spre deosebire de filmul Spirits Within, produs tot de Square Enix. Va previn totusi ca OVA-urile dateaza din 1994, si ca grafica pe calculator inca nu ajunsese la stadiul din FF7. Poveste Pe planeta unde isi duc viata linistita eroii nostri, exista patru cristale pentru fiecare element: Foc, Apa, Pamant si Vant. Insa o forta malefica - Deathgyunos, din Univers a reusit sa fure primele trei cristale, iar daca va reusi, va deveni stapanul Universului, iar planeta va dispare, din cauza cataclismului natural starnit de disparitia cristalelor. In aceste conditii, Linaly si bunicul ei, care aveau grija de templul Vantului, pornesc intr-o calatorie ca sa verifice starea cristalului, si sa-l protejeze. Lor li se va alatura un grup de aventurieri care nu au prea multe in comun, dar ajung sa lupte pentru planeta lor. Personaje Prettz Este un incurca-lume, care mereu reuseste sa strice planurile acolo unde isi baga el nasul, dar cumva, totul merge mai bine cand e si el prezent. Se supara usor, dar redevine vesel imediat, si lupta mai abil decat ati putea crede. Cu toate acestea, Prettz nu e decat "ajutor" de erou, si nu dispune de puteri speciale, spre deosebire de prietena sa. Dar cui nu-i place sa aiba aproape pe cineva care poate despica in doua chestii oricat de mari? Linaly Ea este de fapt o descendenta a unor luptatori care aveau grija de cristale in trecut, numiti Batts. Impreuna cu bunicul ei, are niste puteri magice interesante, dar se pare ca nici ea nu stie prea bine ce poate face, si asta pentru ca magia ii mai joaca... feste. Insa ea este cea mai motivata dintre toti ca sa recupereze cristalele, asa ca e neinfricata in orice situatie, lucru pentru care Prettz o place si mai mult. Asadar, in jurul ei se aduna banda de mini-luptatori pentru salvarea planetei: un magician, un spadasin, un pistolar, un pirat, si un spirit (dar nu dezvalui secretul >:). Rouge si Valkus Daca va intrebati ce cauta impreuna o femeie pirat cu un capitan de armata... bineinteles ca a fost vorba de dragoste la prima vedere. Rouge este un pirat cum numai prin Final Fantasy veti gasi, care are o banda mascata formata numai din femei grase si cu muschi (exact asa spune Valkus cand se confrunta cu una), dar cu voci de fetite de 12 ani. Rouge este atat de frumoasa incat ii fura inima acestui cavaler care e pe jumatate bufon, si pe jumatate Rambo, atunci cand se enerveaza. In cele din urma, ajung sa-si dea seama ca au aceleasi interese (mai ales dupa o vizita prin cuferele regale, pentru Rouge), si lupta alaturi de P&L. Grafica Or the lack there of... Ei bine, nu se poate spune ca lipseste cu totul, pentru ca nu ati mai avea ce vedea, dar sa nu fiti surprinsi daca grafica arata foarte prost. Atat de prost, incat ati putea crede ca animatia norilor a fost facuta plimband cu mana niste cartoane, in diverse pozitii. Dar cu toate astea, grafica din 1994 are si parti bune :). Peisajele nu se numara printre acestea, dar arata totusi destul de bine: exista munti, canioane, rauri, deserturi, temple, si planete care de-abia asteapta sa fie explorate. Cred ca cel mai mult mi-a placut templul cristalului de Vant, care "leviteaza", si ca orice templu care se respecta, interiorul are si o pestera fara fund, in care domneste intunericul, si coloane pe care sa poti sari, in stil Indiana Jones. Veti intalni multe astfel de secvente, in care Prettz ajunge intr-un loc prin vointa, muschi, si chinuindu-se, numai ca sa descopere ca Linaly a descoperit deja cum se activeaza cine stie ce mecanism secret, utilizandu-si puterile. Peisajele sunt foarte colorate, asa ca nu m-am mirat sa vad munti roz, dar prefer campia plina de flori de la poalele lor. Efecte speciale... sunt! Chiar am fost uimit la un moment dat cand am vazut reflexia planetei, intr-un hublou al unei nave, pentru ca acela pare singurul efect generat pe calculator. Dar nu disperati, pentru ca luptele sunt pline de flacari, explozii, fulgere, scantei si arce electrice, plus efecte de neon glow pe alocuri, atunci cand avem de-a face cu cristalele sau cu robotii care au toate butoanele luminoase in jurul lor. Exista niste scene interesante din punct de vedere al iluminarii, in special cand avem de-a face cu magia lui Linaly, asa ca fiti pe faza. Personajele sunt desenate fara prea multe umbre, dar gama expresiilor faciale e destul de larga: mi-a placut foarte mult cum se stramba Prettz, si sabia lui care apare in mainile sale at will, desi e de doua ori mai lunga decat el (veti vedea "poza" sa de lupta de mai multe ori pe parcurs). De fapt, am ciudata impresie ca au cam reciclat niste animatii pe alocuri - scena cu robotii care raporteaza ce se intampla (cred ca au schimbat doar scrisul :), si scena cu barca mergand pe rau, care a fost mirrored. Per total, desi cateodata e enervant de prost desenat, povestea reuseste sa te faca sa uiti asta, iar tot ce face Linaly cu cercelul sau YinYang e superb. Sunet Sunetul e comparativ cu grafica, si singura melodie care se distinge clar este cea de origine chinezeasca, dupa acorduri, din cate mi-am dat seama, care apare de vreo 3 ori in timpul, sau dupa lupte. In rest, efectele speciale cele mai usor de remarcat sunt exploziile, si vocea artificiala a robotilor. Restul ori am ignorat, ori nu exista. ED-ul seriei se numeste "Husui Kikou", cantat de Shigeri Kizu, cu cor dirijat de Mishio Ogawa, iar cantecul a fost compus de Keruto Ajiya. Dupa cum am spus, nu prea e impresionant, cel putin pentru cei care stiu cat de antrenanta e muzica din jocurile FF.
21.04.201023.2KB

 
alta :nebun: :nebun: poze billAlta :nebun: :nebun:
25.06.201048.2KB
:nebun: :nebun: :nebun: poze tom :x:nebun: :nebun: :nebun:
03.05.201022.6KB
iubire!! :zzz: :zzz: :zzz: :zzz: poze tom :xiubire!! :zzz: :zzz: :zzz: :zzz:
03.05.201028.4KB
1.daca te trebuie sa sa scrii cu limbaj de chat,dar nu si la sa faci si alte genuri de ficuri,nu1.Daca te inregistrezi trebuie sa POSTEZI. 2.Poti sa scrii cu limbaj de chat,DAR NU SI LA FICURI. 3.Poti sa faci si alte genuri de ficuri,nu numai cu Tokio Hotel. 4.Sa nu va certati,injurati sau jicniti unul pe celalalt. 5.Sa respectati regulile forumului. 6.CEA MAI IMPORTANTA:sa va distrati!!!! Atat am de spus,nu sunt grele deci cred ca va veti descurca cu ele
13.04.201023.1KB

 
foarte frumos. :zzz: sa stii ca astept un next. vreau sa vad ce se va mai intampla. :nod: :zzz:Foarte frumos. :zzz: Sa stii ca astept un next. Vreau sa vad ce se va mai intampla. :nod: :zzz:
22.04.201023.1KB
este centrata in jurul unei eleve, caroline, care este remarcata de o trupa de designeri, si i sePoveste Povestea este centrata in jurul unei eleve, Caroline, care este remarcata de o trupa de designeri, si i se propune sa fie model si sa le prezinte creatiile. Initial, ea respinge aceasta idee, mai ales dupa ce il vede pe Arashi, un punkhead cu piercing-uri, care alerga dupa ea. Dupa ce lesina la vederea lui Isabelle, care era imbracat (este baiat de fapt) ca o vaduva, Caroline ajunge in "atelierul" designerilor, care va deveni locul lor de distractie pentru urmatoarea perioada din viata ei. Ea se imprieteneste destul de repede cu Miwako, sora mai mica a unui renumit designer de haine, si este impresionata puternic de George, care era managerul intregii echipe, si cel care se ocupa de designul tuturor creatiilor ParaKiss, propria lor marca de imbracaminte. Impreuna cu ei, Caroline isi va petrece perioada de dinainte de examene, si in cele din urma, va trebui sa aleaga ce drum va urma in viata. Tot acum este si timpul pentru o mica poveste de dragoste, moment in care isi lasa inima sa-i decida urmatorii pasi pe care ii face... Gabi a uitat sa va spuna ca de fapt, numele elevei din povestea de mai sus este Hayasaka Yukari. Miwako ii pune numele de Caroline, pentru ca fata refuza sa ii spuna cum o cheama, si numele i se potriveste la fix. Pe parcursul serialului, unele personaje o vor striga Yukari, altele - Caroline, lucru de altfel legat de lumea "dubla" in care se invarte fata. In orice caz, daca vi se pare ca rezumatul de mai sus e un pic vag cu privire la ce se intampla in serial, credem ca e mai bine asa. Serialul are cateva suprize si nu am vrea sa le pierdeti (Gabi a zis ca nu vrea sa spoileze prea mult de data asta). Grafica Stilul grafic al acestui anime este putin diferit de stilul anime “clasic”, in special la nivelul personajelor. Acestea au trasaturi mult mai apropiate de realitate – dar ce e si mai important – au multe trasaturi. Fetele personajelor au mai multe linii decat suntem obisnuiti din alte anime-uri – si, dupa cum veti vedea, acest lucru le sporeste expresivitatea. Avand mai multe linii pe care sa le schimbe, animatorii pot reprezenta semnificativ mai multe tonuri emotive, daca le pot spune asa. Calitativ, desenatorii personajelor fac o treaba exceptionala. Personajele sunt desenate aproape perfect coerent – indiferent de unghi, pozitie sau chiar coafura si haine. Aceste ultime doua elemente sunt de mentionat in mod special. Atunci cand un personaj isi schimba aranjamentul parului, ramane perfect recognoscibil dar e in acelasi timp profund diferit – cam ca in realitate. In ceea ce priveste vestimentatia personajelor, avand in vedere si subiectul, Paradise Kiss impresioneaza: majoritatea personajelor isi schimba hainele foarte des (cum ar fi si de asteptat de la ei), iar hainele (si accesoriile!) lor sunt extraordinar desenate. O exceptie aici ar fi abordarea simplista de aplicare a unor pattern-uri de haine, dar acesta este un defect minor. La celalalt subcapitol definitoriu grafic, fundalurile, Paradise Kiss este undeva la un nivel mediu. Fundalurile sunt in general bine lucrate si ocazional frumos detaliate – dar rareori impresioneaza. Nu am intalnit sindromul anime-ului de buget scazut (fundal din patru linii si un gradient) dar nici ceva comparabil cu un Ghibli sau, in general, un film anime de buget mare. Ca si in subiect – accentul cade pe personaje, nu pe fundal. Dintre particularitatile grafice ale serialului, ar fi de mentionat trei. In primul rand, efectele de focalizare si defocalizare – in general bine folosite si nu exagerate, dar care apar mai mult in primele episoade. In al doilea rand schimbarile de stil – in momentele de soc (de obicei de natura amuzanta), personajele sunt desenate intr-un mod simplificat si/sau exagerat – lucru care contribuie la aspectul comic al situatiei. Tehnica este folosita in multe anime-uri dar este mult mai pregnanta aici, avand in vedere stilul atat de diferit din restul timpului. In ultimul rand as vrea sa mentionez ceva ce veti observa din primul moment: la inceputul episoadelor (precum si la mijlocul lor), realizatorii ne prezinta niste imagini oarecum reale in care se misca animale fantastice animate – o gaselnita putin ciudata (si exagerata ca durata) la inceput – dar care dupa un timp devine un pretext bun pentru unele dintre cele mai intime ganduri ale lui Caroline. Pana la sfarsitul serialului veti ajunge sa indragiti aceste mici secvente. Exista si aici cele doua stiluri de desenare - cel serios, si cel comic, in care personajele apar desenate ca niste caricaturi care le accentueaza acea trasatura a personalitatii ce le face unice. Trecerea de la un stil la altul nu se produce foarte des, dar e de efect. In rest, unele personaje sunt desenate foarte ciudat: de exemplu, Miwako, ce are aproape mereu desenate buzele ca un covrig roz inflexibil :), dar sunt si scene in care este detaliata atat de mult, incat pare cu mult mai matura decat este. Apoi, Arashi arata ca un punkhead autentic, si reinventeaza conceptul de piercing, folosind ace de siguranta. George este imbracat mereu la costum, iar cu palaria sa, uneori aduce a gangster din jocul Fallout (New Reno, anyone? - ii lipsea Tommy Gun-ul, dar in rest, arata perfect, inclusiv postura corpului). Probabil cel mai mult m-a impresionat modul de desenare al Jaguarului lui George, care are niste reflexii impresionant realizate pe capota, iar scena din OP, cand el e la volan cu ochelari de soare si are acel guler cu pene negre la haina mi s-a parut cea mai reprezentativa pentru imaginea lui. La capitolul ciudatenii, Isabelle nu este femeie, dar arata foarte convingator (iar asta este doar un alt mod de a arata ca un artist este uneori foarte excentric). Fundalurile mi s-au parut sterse, si de fapt, asa arata tot orasul, fiind prezentat ca un loc aglomerat, unde oamenii zumzaie pe strazi fara sa-i intereseze ce fac restul din jur: veti vedea scene cu foarte multi oameni care fiecare alearga in alta parte, iar protagonistii nostri apar izolati, intr-o "mare de oameni". Iar culorile folosite, chiar si pentru copaci, sunt lipsite de viata, dinamismul fiind dat de hainele si coafurile eroilor nostri, care sar in ochi prin coloritul lor strident, diferit fata de tot ce e in jur. Imaginile cu animale fantastice despre care vorbea Danutsu sunt amintirile lui Caroline, si sunt realizate in stil alb-negru, iar animalutele de pe fundal sunt probabil un simbol al visurilor sale de adolescenta. La inceput mi s-au parut foarte ciudate, pentru ca am vazut serialul dupa Serial Experiments Lain, si ma obisnuisem deja cu scenele dementia. E ceva unic, si le-am vizionat pe toate, pentru ca mai apar detalii despre viata ei. Sunet Coloana sonora a fost unul din lucrurile impresionante la acest anime, deoarece foarte rar am mai intalnit melodii atat de bine ritmate si antrenante. OP-ul si ED-ul se potrivesc perfect cu atmosfera si personajele din acest serial, iar de aceasta data, mi-au placut ambele. OP-ul se numeste "Lonely in Gorgeous" (faceti abstractie de traducerea mot a mot...), si este compus si cantat de Tommy february6 - un nume ciudat de scena pentru o fata, iar ED-ul se numeste "Do you want to", si e cantat de Franz Ferdinand. La capitolul voce, Marika Matsumoto o interpreteaza pe Miwako, si tot ea a interpretat si personajul Rikku din celebra serie de jocuri Final Fantasy (partea X si X-2). Vocea ei e cea mai remarcabila, pentru ca pare mult mai tanara decat este (22 ani). Sano Hiroaki a fost Music Producer si pentru seria Jyu Oh Sei (un alt OP reusit), iar muzica a fost realizata de grupul The Babys, si cu vocea lui Narasaki de la Coaltar of the Deepers. In general, coloana sonora este alcatuita din muzica ambientala: o combinatie chitara sau pian, dar apar si scene cu muzica "mistica" de clopote. Aproape tot timpul veti auzi in locurile aglomerate zgomotul de oras, al oamenilor care vorbesc sau masinilor ce trec pe strada. In rest, cel mai des se va auzi heavy metalul pe care il asculta Arashi in atelier, si veti auzi pe final si "Balada lui Arashi", care desi nu pare decat un cantec nearticulat la chitara, e foarte miscator. Si nu vreau sa uit sa mentionez si sunetul pe care il face motorul de la Jaguarul lui George >:). Toate astea fiind spuse, nu am prea multe completari de facut. Intr-adevar OP este chiar ascultabil si foarte potrivit temei. ED-ul cantat de Franz Ferdinand a fost o surpriza. Franz Ferdinand nu sunt o formatie chiar asa de cunoscuta, dar totusi apar pe MTV ocazional si destul de des pe MTV2 (apareau, pe vremea cand prindeam acest post). Si in mod sigur nu sunt japonezi, ceea ce spune ceva despre bugetul serialului. In plus, melodia este bine cantata si bine integrata in serial.
21.04.201040.8KB
asta e :nebun: :nebun: cinema bizzareasta e :nebun: :nebun:
17.04.20102.8KB
este un emoticon de pe mess.:zzz: arata uneori se foloseste pentru mai mult dar, eu am aratat doarEste un emoticon de pe mess.:zzz: Arata incantarea. Uneori se foloseste pentru mai mult dar, eu am aratat doar incantarea. :rotfl: :zzz:
13.04.201023.1KB
InapoiInainte