Gemeni pierduti, ingeri regasiti si un pic de romanta yaoi – cam astea par sa fi fost ingredientele ideale pentru reteta acestui anime!
In Regatul Winfield, afla intr-o lume paralela, toti membrii de sex masculin ai Familiei Regale sunt inzestrati inca de la nastere cu o pereche de aripi albe. In urma cu 20 de ani Familia Regala fusese atacata si masacrata de cei cu aripi negre, care pun stapanire pe Regat.
In prezent, in lumea noastra, la Academia Yuusei isi fac aparitia din ce in ce mai multi oameni cu aripi albe si negre si astfel lupta incepe din nou!
Sinopsis:
Un nou student pe nume Hamura Shou se transfera in Academia Yuusei, in speranta de a-si gasi fratele geaman pierdut. Aici, Shou il cunoaste pe Kai, despre care incepe sa creada ca este fratele lui geaman pierdut si incearca sa-si confirme banuielile.
Alaturi de un grup de prieteni de la Academie, Shou e prins intr-o lupta cu niste creaturi bizare, iar in timpul bataliei o pereche de aripi albe apar pe spatele lui Shou si astfel secretul Familiei Regale iese la iveala...
Personaje:
Hamura Shou este primul dintre gemenii familiei (nascut cu putin timp inaintea fratelui sau) si cel mai prietenos.
Adoptat la o varsta frageda (cand a fost asfel despartit de fratele lui geaman), redevine orfan in urma unui tragic accident de circulatie.
Desi a trecut prin mult mai multe intamplari nefericite, Shou este mult mai deschis, mai bland si mai sociabil decat fratele sau geaman.
La scurt timp dupa ce intra la Academia Yuusei se imprieteneste foarte repede cu ceilalti studenti.
Misonou Kai, fratele mai mic, este genul tacut, care se concentreaza pe fiecare lucru pe care il are de facut si nu simte nevoia de prieteni, singura persoana pe care o suporta fiind Uesugi Nagi. Kai refuza cu incapatanare sa creada ca Shou, pe care-l cunoaste la Academie, ii este frate.
Muzica & Grafica:
Muzica este surprinzator de buna, OP fiind "Rock Star" a lui Tetsuya Kakihara, o melodie, rock, in timp ce ED este "Last Song" a lui Ishikawa Hideo.
Grafica este una reusita, personajele fiind desenate foarte minutios.
Animatia e potrivita genului shounen-ai, unele personaje avand un look androgin, iar altele inscriidu-se in tiparele masculine.
Sursa-
________________________
Desi este vorba de un shounen-ai sau mai bine zis un yaoi (adica... not my type) chiar as fi vrut sa vad o continuare. Scenele yaoi sunt rare si abia schitate in cateva replici. Scenele de lupta sunt destul de interesante si uneori chiar sangeroase.
Recomand fanilor romantici si/sau shounen-ai sa-si rapeasca o ora libera din programul lor zilnic pentru a viziona acest anime. Singurul lucru care mi-a displacut la acest anime a fost sfarsitul. O sa va dati seama despre ce vorbesc daca il veti viziona...
14.04.2010
37.2KB
Poza! :zzz:
21.04.2010
40.7KB
Bine, bine. :D
16.04.2010
23.1KB
Poveste
Familiile Niwa si Hikari sunt, de generatii, intr-un continuu razboi dus in lumea artei: toate obiectele de arta celebre au anumite puteri, transmise de cel ce le-a creat, iar atunci cand ele incep sa se manifeste, lumea din jur se confrunta cu probleme ce sfideaza limita realului. Toti barbatii din familia Niwa mostenesc de la generatia anterioara puterea de a se transforma in ingerul Intunericului, Dark, care este cel mai abil hot al tuturor timpurilor. Principala sa ocupatie este de a fura toate acele obiecte de arta "speciale", si de a le sigila puterile, spre beneficiul comunitatii.
La capatul opus, exista familia Hikari, o familie de artisti, care mostenesc in acelasi mod, puterea de a deveni ingerul Luminii, Krad, al carui singur scop este de a-l distruge pe Dark. In prezent, ingerul Dark este in posesia lui Daisuke Niwa, iar Krad se afla in Satoshi Hiwatari, care, pe langa faptul ca sunt colegi de scoala, incep sa aiba si un fel de prietenie ce incearca sa sfideze limitele conflictului.
Personaje
Daisuke Niwa
Daisuke locuieste impreuna cu mama si bunicul sau, care il instruiesc, pe ascuns, in tainele necesare oricarui hot pentru a fi cu adevarat un specialist. Bineinteles, talentul innascut pentru asa ceva il ajuta sa vada mereu hibele sistemelor de securitate, si sa fie un maestru in gasit combinatiile ce deschid usi/etc. Cea mai mare surpriza a sa este atunci cand incepe sa se transforme, si se trezeste ca are parul de alta culoare si mult mai lung, iar corpul sau arata acum mult mai matur decat cel cu care era obisnuit. Cand descopera si ca poate zbura, cu aripile "noptii", si ca adevarata sa chemare este meseria de hot, totul incepe sa ia o turnura dramatica. In plus, afla ca pasiunea pe care o simte fata de Risa are legatura si cu transformarea sa in Dark.
Dark este in schimb tipul cuceritor, care e un fel de Don Juan al noptii. Ca nota suplimentara, Emiko, mama lui Daisuke, il iubeste cateodata mai mult pe Dark decat pe propriul sau fiu, si e vorba de acelasi sentiment de admiratie/love decat despre dragoste materna. In fond, Emiko a asteptat foarte mult timp sa-l vada pe Dark, si de aceea l-a antrenat pe Daisuke neincetat, trecandu-l prin fel si fel de experiente cu capcane amplasate conventional prin casa...
Satoshi Hiwatari
Familia ce de generatii intregi duce acel razboi impotriva lui Dark, are reprezentantii postati in functii importante de conducere, asa cum este sectia de politie, iar numele de familie este schimbat, pentru a-si ascunde identitatea. Satoshi este un fel de inspector, iar tatal sau este in fruntea fortelor de politie al caror scop este de a-l prinde pe Dark, vestitul hot pe care sute de politisti au visat sa-l prinda, de-a lungul secolelor. Printre altele, Satoshi este un baiat stralucit, cu o educatie foarte puternica, si care e coleg cu Daisuke. Ceea ce ii lipseste, insa, este forta de a-l "contine" pe Krad - Krad, desi un inger ce ar trebui sa fie bun, profita la maxim de inabilitatea lui Satoshi de a-si controla puterea, si astfel, Krad cateodata preia controlul prin forta, asupra corpului sau.
Astfel, Satoshi se vede pus in situatia de a alege sa-l distruga pe colegul sau Daisuke, dand ascultare lui Krad, sau de a incerca sa devina prieteni, si sa opreasca nebunia acestui inger.
Krad este opusul lui Dark. Acolo unde Dark incearca sa ajute, Krad incearca sa distruga, si nu-i pasa prea mult de efectele actiunilor sale, atat timp cat poate sa-si anihileze eternul dusman. Din fericire, atat pentru Daisuke, cat si pentru Dark, puterile lui Krad sunt limitate de vointa lui Satoshi de a nu se lasa controlat, iar Daisuke il ajuta mereu sa-si revina, chiar daca in mod normal, ar trebui sa fie dusmani de moarte.
Surorile Harada
O alta familie care isi are radacinile in trecutul comun Niwa - Hiwatari este Harada, iar in generatia prezenta exista doua surori gemene: Risa si Riku.
Risa are o fire visatoare, si din start se indragosteste de Dark, ingerul Intunericului, facand tot posibilul pentru ca sa se intalneasca cu el si sa-si declare pasiunea. Dar... destinul a facut ca primul sarut al acestei generatii de Dark sa fie furat de catre Riku, sora ei geamana, care are o fire sportiva, si e cu capul pe pamant, cum se zice. In plus, dupa scurtul episod cu sarutul, Riku se fereste de Dark, dar iarasi destinul ii joaca feste si ei, fiindca se indragosteste de...
Un alt aspect al relatiei dintre surori si Dark este ca ele devin Divine Maidens pentru acest inger, care apoi se poate transforma intre Daisuke-Dark cu un singur gand la persoana iubita. Asta nu face decat sa aduca si mai multe complicatii vietii simple pe care o avea Daisuke inainte, care intalneste un nou gen de problema in viata sa: girl trouble. In plus, este frustrant sa te gandesti ca adevaratul Daisuke o iubeste pe Risa, iar personalitatea sa duala, Dark, o place pe Riku. In cele din urma, vor trebui sa ajunga la o intelegere, iar in asta consta parte de romantism a serialului, fiind o poveste destul de reusita.
Grafica
Grafica este foarte reusita, si nu dezamageste niciodata, pe parcursul serialului. Peisajele sunt de multe ori realizate printr-o imbinare a 3D-ului cu pensula, iar animatia din acele momente da o senzatie clara de precizie a miscarii unei camere de luat vederi in 3D :). Deoarece Dark este un personaj al noptii, veti avea multe scene a orasului pe timp de noapte, cu toate lucrurile incluse in "pachet": cer instelat, luna plina, reflectoare ale politiei, etc., dar peisajele cele mai interesante sunt cele din timpul zilei/amurg, cand apare aproape mereu o combinatie deosebita de culori pe fundal, im mare parte si din cauza efectelor grafice.
Exista niste efecte foarte reusite, de lens flare pentru soare, glow, pentru orice magie, ceata, fum, lasere si fulgere. Nu uitati si de flacarile de la inceput, care sunt unele dintre cele mai reusite pe care le-am vazut. Efectul meu preferat este cel in care apar penele de inger, considerate magice, si care fac diverse lucruri: se descompun in particule, creeaza tornade, lumina, etc. Veti observa ca majoritatea efectelor magice au loc in prezenta lui Dark, iar aripile sale sunt bine desenate.
La partea de desenare a personajelor, trebuie remarcat parul, care straluceste mereu, in special al lui Dark (hint: Daisuke si Riku au aceeasi culoare a parului), iar hainele lui Dark sunt cat mai mulate pe corp. Este de inteles, fiind un master-thief, dar un inger ar fi trebuit sa poarte ceva mai interesant, asa cum face insa Krad, care respecta tiparul: par blond, aripi albe, haine albe, cu mantie, etc. Si Dark, si Krad au acele suvite rebele de par, care mereu stau intre ochi, pentru a nu le deranja vederea :P.
Ochii personajelor sunt cateodata foarte bine realizati si expresivi, cum e cazul lui Krad, sau foarte enervanti, cum e cazul lui Risa, care sufera de sindromul ochilor prea mari. Nu se intampla tot timpul, si schimbarea de stil e notabila.
Sunet
Si asa, am ajuns la partea audio. Melodia "tematica" de la D.N.Angel o veti auzi aproape in fiecare episod, in momentele cele mai dramatice, si la mine a avut rolul de a ma enerva. Pur si simplu, nu imi placeau notele acelea de vioara. In mod similar, nu am ascultat de foarte multe ori melodia de intro, "Byakuya ~ True Light", de Miyamoto Shunichi, mi s-a parut foarte enervanta (se observa un pattern, nu?), in principal din cauza intonatiei vocii. Nu stiu exact ce s-ar fi potrivit mai bine ca intro, dar parerea mea e ca suna MULT prea dramatic acea melodie.
Pe partea de endings, se pare ca devine o practica din ce in ce mai intalnita cea a ending-urilor multiple, ce se schimba cu sezonul (e de inteles la seriale mari), sau la fiecare 10 episoade: "Yasashii gogo" si "Hajimari no hi", de Minawo, si "Caged Bird" si "Michishirube", de Shunichi Miyamoto. Eu prefer pe cele cantate de Minawo. Ceea ce frapeaza este numarul de animeuri pe care le au la activ cei doi: doar 1. Minawo mai apare la "The Melody of Oblivion" (titlu obscur), iar Shunichi, pe langa faptul ca isi imprumuta vocea unui personaj in D.N.Angel, mai apare tot ca personaj, in Gundam Seed.
In rest, coloana sonora din serial este reusita, avand muzica ambientala care se schimba dinamic, destul de des - cei care s-au ocupat de music production sunt Victor Entertainment, care au o lista impresionanta de seriale pe acest domeniu.
21.04.2010
38.8KB
Review: Aya si Aki Mikage sunt frati gemeni, iar cand implinesc varsta de 16 ani li se pregateste o petrecere in casa bunicului lor. Dar aceasta petrecere le va schimba la amandoi viata. In fiecare generatie Mikage, in membrele familiei se poate trezi puterea zanei (tennyo) numite Ceres, cand acestea implinesc varsta de 16 ani. Ceres vrea moartea ‘patriarhului’ familiei Mikage, si va face tot ce ii sta in putere sa atinga acest tel. Ca urmare, Mikage au omorat toate descendentele care s-au dovedit a fi Ceres. La petrecerea din casa bunicului, unde erau toti membrii Mikage Aya nu face fata testului, in ea fiind reincarnat spiritul lui Ceres care dorea distrugerea familiei Mikage. Aya este despartita de fratele ei Aki, si ‘vanata’ de propria familie. Aya va scapa ? Ce se va intampla ? Sunt intrebari la care raspunsurile se gasesc prin vizionarea seriei.
Parerea autorului :
Este o serie pe care am urmarit-o cu sufletul la gura, n-am putut sa ma dezlipesc de pe scaun din fata monitorului. Povestea cuprinde mai multe aspecte ale vietii, cu toate ca pare a fi un basm multe elemente sunt foarte realistice. In spatele dramei se ascunde si o poveste de dragoste, intre Aya si Touya (omul pus de Mikage sa o captureze). De asemenea, pana in ultimele episoade seria este invaluita in mister, mister care impreuna cu actiunea si romantismul fac un anime superb.
Parerea mea:A fost super,n-am ce zice,mi-a placut enorm!
14.04.2010
29.2KB
Poveste
Emiya Shirou este un elev care are cateva talente "neobisnuite", dar care nu sunt suficiente pentru a deveni un magician adevarat. Accidental, devine implicat in razboiul pentru Sfantul Graal, o lupta pe viata si pe moarte intre magicieni, cu scopul de a obtine aceasta relicva ce indeplineste dorintele detinatorului. Pentru asta, fiecare magician sumoneaza un "servant", care e sufletul unui erou din istorie, si inarmat cu ajutorul sau, trebuie sa ucida restul magicienilor.
Shirou va descoperi ca el insusi este unul din cei sapte magicieni selectati pentru acest razboi, atunci cand langa el apare Saber, unul din cei mai puternici Servants, si ramane captivat de frumusetea si puterea acestei fete cavaler. Ajutat si de o colega de clasa, Rin, care e unul din cei mai talentati si renumiti magicieni din noua generatie, Shirou lupta pentru a opri acest razboi, care poate duce la distrugerea tuturor vietilor omenesti din orasul sau.
Personaje
Personajele au fiecare povestea lor tragica, iar prima pe care o veti afla este cea a lui Emiya Shirou, care a fost salvat de unul din participantii la ultimul razboi magic, si crescut ca pe propriul sau fiu. Shirou se pricepe la reparat aparate electrice, schimband prin magie structura obiectelor, si... cam atat :). Ca magician, este in rest lipsit de orice talent. Este fascinat de Saber, si incearca sa-i schimbe modul ei de a fi, adica sa o faca mai constienta de faptul ca o fata nu are ce cauta dand cu o sabie de 30 kg in stanga si in dreapta :)).
Cand Tohsaka Rin il cunoaste, si va vedea pe Saber, nu poate sa-si dea seama cum un incompetent ca Shirou a reusit sa o sumoneze, mai ales din moment ce nici macar nu stie vraja pentru acel lucru... Tohsaka este o adevarata profesionista in tot ce face, fiind descendenta unui lant lung de magicieni din celebra ei familie, si are datoria de a fi cat mai buna. Este destul de vicleana, totusi, si cateodata interesele sale reusesc sa treaca de bariera prieteniei, dar tot ea este cea care ii salveaza pielea lui Shirou de multe ori, si incearca sa-l inwvete sa-si dezvolte talentul.
In razboiul respectiv, se pune foarte mult accent pe pastrarea secretului identitatii Masters si a Servants, in primul caz pentru ca cel mai usor mod de a ajunge printre primii este de a ucide intai magicianul, si servantul dispare de la sine. Al doilea caz este deoarece odata descoperita identitatea Servant-ului, se stie si care este slabiciunea sa, uneori fatala. Astfel, Shirou va trebui sa infrunte fosti prieteni, colegi, sau chiar necunoscuti, care ca si el, au fost selectati sa participe.
Dar cand atmosfera devine apasatoare, profesoara Taiga (tiger) e mereu acolo sa-l inveseleasca (si sa ia o masa gratis). Shirou locuieste impreuna cu Sakura, care e la aceeasi scoala, dar mai mica in an, si care are grija ca Shirou sa aiba ce manca. Ei primesc regulat vizite de la Taiga, care e tot timpul plina de energie, iar atmosfera devine si mai dinamica atunci cand Shirou o aduce pe Saber si pe Rin.
Grafica
Dupa cum veti observa destul de rapid, efectele grafice s-au concentrat pe partea de lupta dintre Servants, in care nu se face rabat de la nimic. Arme stralucitoare, flacari suprarealiste - referitor la aceasta, veti vedea multe scene blurr-uite intr-un mod foarte interesant, sange care chiar se scurge si sare in toate partile, circuite magice... Si da, iar apar magic circles, dar sunt mai complicate decat ce am vazut pana acum, mergandu-se si pana la ideea de magic circle 3D, ce "scaneaza" corpul magicianului. In privinta lor, am de facut observatia ca sunt prost randate: trebuiau facute o idee mai luminoase, cel putin cele ale lui Rin, care de multe ori sunt rosu inchis.
Pe de alta parte, Rin are raze magice, exista contururi wireframe ale obiectelor, care apoi devin reale, iar elementul de noutate sunt acele circuite magice, de care vorbeam, care apar la Shirou, atunci cand face el ceva. Sunt un fel de linii paralele simplute, dar cu neon glow si cu arcuri electrice intre ele, atunci cand se intampla ceva cu adevarat impresionant - ce frumos ar fi fost daca era o schema electronica mai complicata, si sa mearga energia in toate directiile ::grin::
Efectele de iluminare sunt bine reprezentate prin umbre, lens flare, niste asfintituri superbe, si scantei, glow, in special pe arme. Excalibur arata foarte bine, cu lama lunga de longsword, manerul albastru, cu rune pe lama, si tot tacamul. Ce-i drept, sabia i se asorteaza lui Saber, si ea imbracata la fel, in albastru, iar combinatia de rochie + heavy armor este una obisnuita pentru fani. Ca regula de baza, toti Servants au imbracamintea detaliata mult, corpuri bine conturate, si diverse "accesorii" specifice.
S-a pus accent si pe ochii personajelor, iar Shirou si Tohsaka isi exprima mereu starea de spirit strambandu-se sau privind intr-un anume mod. Saber e desenata 70% din timp cu aceeasi expresie, pentru ca asta este starea ei de spirit, neexteriorizandu-si deloc sentimentele, dar va va placea expresia ei incruntata din timpul luptelor si privirile adversarilor.
Luptele se desfasoara atat in spatii inchise, gen case, sau sali de clasa, cat si pe strazi, paduri, temple subterane, trepte, si alte spatii deschise, ideale pentru distrugeri in masa. Orasul si scoala sunt pline de oameni, dar luptele se duc de obicei fara public, in peisaje statice. In rest, aveti ocazia sa admirati tot felul de privelisti, de la o panorama gen "superman" pe timp de noapte, la poduri metalice, acoperisul scolii si dojo-ul lui Shirou.
Sunet
La capitolul secvente enervante concureaza si vrajile lui Rin, care sunt spuse in limba germana. Ce-i drept, asta e una din ocaziile de a iesi din obisnuitul sunet al inclestarilor de sabii. Tot ce inseamna vraja cu incantatie este spus in engleza, motiv pentru care va suna foarte aiurea. Cel putin mie asa mi s-a parut. Ascultati-o pe Rin sau pe... aproape am stricat supriza :P. Va veti da seama atunci cand apare scena.
Pe de alta parte, sunetele de lupta sunt bine realizate, iar eu intotdeauna am preferat sa se auda clar inclestarea sabiilor, sunetele cand se taie aerul, si toate acele mici efecte magice de bile de energie, arcuri electrice, si emanari de energie.
Coloana sonora mi-a placut, atat OP-ul cat si ED-ul: "Disillusion", de Sachi Tainaka si "Kirameku Namida wa Hoshi ni", iar ED "Anata ga Ita Mori" si "Hikari", de Jukai. Ca sidenote, de OP1 s-a ocupat Kenji Kawai, care a facut si muzica la... filmele Ringu 1 & 2 si Seven Swords, muzica din Ghost In The Shell filmele 1 & 2, si de la Vampire Princess Myu.
In ED, imaginea lui Saber pe campie, in care se vede si firul ierbii cum adie de la vant, este perfect complementata de melodia cu usoare urme de nostalgie, iar OP-ul este suficient de dinamic pentru a "gusta" cateva din viitoarele scene de care veti avea parte.
In general, coloana sonora este pur ambientala, cu muzica de pian sau sintetizata, si de-abia este observabila. Mi s-a parut de bun augur ca s-au concentrat mai mult pe partea de efecte din timpul luptelor, care sunt completate cu urlete, tipete, gafaituri, totul facut pentru a genera unele din cele mai apetisante scene de lupta (reamintesc ca Saber este un personaj total atipic pentru "istoria" ei, si veti avea parte si de alte surprize).
21.04.2010
30.4KB
Introducere
Chobits este considerat unul dintre serialele TV anime clasice, de baza pentru toti fanii genului, desi a aparut abia in 2000. Este bazat pe o serie de manga-uri cu acelasi titlu, publicate de CLAMP. Dar merita el cu adevarat titlul de clasic?
Poveste
Serialul urmareste indeaproape povestea din manga-uri, facand doar unele modificari si completari, care, spre deosebire de majoritatea ecranizarilor, cresc, dupa parerea mea, calitatea povestii. Astfel, sunt explicate cateva lucruri si tratate unele subiecte care nu se gaseau in manga.
Setting
Actiunea se desfasoara undeva in viitorul apropiat, insa locul tipicelor computere a fost luat de "persocon"/"persocom" (voi folosi varianta cu n), computere umanoide foarte avansate si foarte populare. Acesti persoconi arata ca fete sau baieti foarte foarte kawaii , ascultatori si utili. Si foarte multa lume are unul (pai si eu mi-as da' pc-ul pe-un persocon!). Exista si variante mini (mobile) dar de altfel similare, care joaca de exemplu si rol de telefon. In rest, seamana bine cu Tokyo-ul zilelor noastre (nu ca l-as sti eu prea bine).
Summary
Serialul urmareste povestea lui Hideki, un baiat de la tara ("din popor" cum ar zice proful meu de fizica din liceu) care de la coada vacii (literally) ajunge in Tokyo, ca ronin.
Hideki se adapteaza cu chiu cu vai la viata de oras, desi are probleme mari cu banii. Si e puternic impresionat de personconi dar realizeaza ca abia are bani sa traiasca, in nici un caz nu poate cumpara unul. Dar, de parca cineva il aude cand tipa "VREAU UN PERSOCON!" gaseste o fata persocon foarte foarte kawaii aruncata la gunoi, infasurata in niste benzi albe.
Si asta ii schimba viata complet, total, si irevocabil. Hideki e paralel cu tehnologia, iar fata persocon nu are instalat cam nimic software, dar pare foarte capabila sa invete. Desi la inceput nu stie sa zica decat un singur cuvant, Chii (care devine si numele ei), Hideki insista. Desigur, e greu sa inveti pe cineva atat de multe lucruri, si deseori Hideki ajunge in situatii grele, jenante, stupide, si in general enorm de amuzante pentru noi.
Cu ajutorul prietenilor lui ceva mai cunoscatori, Hideki afla ca Chii nu e chiar un persocon obisnuit - ba chiar poate fi un Chobits, un persocon legendar invaluit de mister.
Animatie
Chobits e foarte bine realizat, pentru un serial TV, desi rareori la nivelul unui film sau unui OVA bun. Acest lucru e normal, deoarece serialele au resurse mult mai mici, si ca bani si ca timp (episoadele trebuiesc produse saptamanal).
Personajele sunt desenate foarte frumos, foarte apropiat de manga si cu trasaturi clare. Toate fetele au o tendinta puternica de kawaii, dar nu e vina serialului - asa e povestea, Hideki (saracul baiat) e inconjurat de fete dragute.
Fundalurile sunt cam putin detaliate uneori, dar destul de bine realizate per total. Nimic care sa iasa in evidenta prin frumusete insa, rareori parand ceva mai mult decat functionale. Bine realizate calitativ, dar pur si simplu functionale. In plus, am senzatia ca in camera la Hideki apar si dispar elemente dupa necesitati, dar poate mi s-a parut mie :)).
Sunet
Voci
Vocile personajelor sunt foarte bine alese. (Vorbesc bineinteles de vocile originale, in japoneza). Chii spune "Chii!" exact asa de dulce si kawaii cum imi imaginam, cu acel tip de voce de fata care te face sa nu poti refuza nimic. Sumomo are o voce super in concordanta cu personalitatea, ca si Minoru. In general, nu am ce reprosa in acest domeniu.
Muzica
Tema de deschidere este "Let me be with you" (cantata de Round Table feat. Nino) si, sincer, nu mi-a placut in mod deosebit. Linia melodica nu e extraordinara si stilul mi se pare nepotrivit serialului. Inchiderea este asigurata de "Raison d'Être" de Rie Tanaka in prima jumatate a serialului, o melodie de asemenea slabuta, desi mai buna ca "Let me be with you", iar apoi (cu exceptia ultimului episod) de "Ningyohime", tot de Rie Tanaka, mult superioara celorlalte, si pe care chiar am apreciat-o.
Muzica din timpul serialului este bine realizata, desi nu spectaculoasa, cu exceptia a cateva momente in care reuseste sa accentueze un moment sau un sentiment intr-un mod foarte bun.
Analiza povestii
Chobits are o poveste vesela si amuzanta in general, plina de momente haioase, dar trateaza un subiect mult mai serios: dragostea dintre om si masina. Si reuseste sa o faca intr-un mod destul de original si suprinzator. Hideki este foarte nesigur pe sentimentele sale, mai ales ca Yumi si chiar profesoara lui, Shimizu-sensei, par in anumite momente interesate de el. Pe masura ce timpul trece, afla ca exista mai multe povesti de dragoste, independente, in jurul lui, si incepe sa isi puna problema daca nu cumva este orb la povestea lui. In acelasi timp, Chii ne incanta prin modul copilaresc in care abordeaza multe probleme banale ale vietii cotidiene, dar serialul iti da multe indicatii ca Chii este mai mult decat pare.
Sfarsitul vine foarte abrupt, in decurs de cateva episoade. Pe la inceputul episoadelor 22-24 ai senzatia ca e foarte mult neinteles, si ca ar mai trebui trei sezoane ca acest serial sa se clarifice. Dar povestea se accelereaza brusc, si inainte sa iti dai seama, serialul se termina. Sfarsitul e in parte previzibil (cel putin in ceea ce priveste programul ascuns al lui Chii) dar va rezerva si cateva surprize si suspans. Si desi finalul e bine realizat, veti avea senzatia ca serialul trebuia sa fie putin mai lung. Bine, asta e discutabil, poate ca senzatia de acceleratie din ultimele episoade a fost in parte intentionata, dar eu unul preferam sa nu aflu raspunsul la atatea intrebari care te bantuie pe parcurs dintr-o data.
21.04.2010
42.5KB
Personaje
Joe
Joe este cea mai puternica dintre toate fetele. E tot timpul serioasa, si nu se gandeste decat la a se bate. E tot timpul cu Meg, si tine la ea, desi nu spune nimic. Cel mai stupid lucru pe care il poate face cineva e sa o enerveze pe fata asta, pentru ca atunci cand se intampla asta, e in stare sa distruga un cartier intreg. Se pare ca Joe "a fost facuta" pentru a se bate, pentru ca nu se gandeste la nimic altceva, si nu o poate inveseli nimic. Intre misiuni sta degeaba, doarme, sau se uita la filme cu undead :)), de-abia asteptand ca Sei sa dea semnalul, pentru a-si pregati cele doua Colt-uri cu care trage mai rapid decat oricine altcineva.
Meg
Meg e cea mai vesela dintre toate fetele, se imbraca precum un cowboy, si intra mereu in bucluc. Din fericire pentru ea, apare mereu Joe ca sa o salveze. A cunoscut-o pe Joe inca de cand Meg era foarte mica, si traia intr-un cartier din old-town, si de atunci a ramas impreuna cu ea, si sunt cele mai bune prietene. Principala ocupatie a lui Meg e sa... manance, iar apetitul ei e incredibil. Dupa cum spuneam, Meg e pata de culoare din grupul lor, pentru ca fara ea, misiunile lui Joe ar fi monotone. Joe lupta de fapt pentru Meg, pentru ca e singura ei prietena. Si pentru ca Meg nu lupta niciodata, desi pleaca si ea in misiuni inarmata, alaturi de Joe. Meg poate sa dea impresia ca e acolo doar ca sa incurce pe restul, deoarece asta face mai tot timpul, dar nimeni nu se supara, si toti adora compania ei.
Amy
Amy este doar un copil, dar asta nu o impiedica sa fie unul din cei mai cunoscuti hackeri. Este salvata de Sei in momentul cand politia era pe punctul de a o aresta, si de atunci lucreaza in echipa de mercenari, ocupandu-se cu adunarea informatiilor. Din cand in cand, mai merge si la cumparaturi, unde goleste toate cardurile pentru a-si achizitiona ultimele noutati :P Amy este principalul motiv pentru care Sei angajeaza un bucatar, deoarece in ultima vreme, fetele comandau cam prea multa pizza, si nu era recomandat ca vreuna sa inceapa sa aiba probleme cu sanatatea... Ce m-a surprins e papusa lui Amy, un iepuras gigant, pe care il tine tot timpul cu ea. In interior, se afla de fapt unul din calculatoarele ei, cu care ocazional mai sparge baze de date, cand se plimba prin oras :P
Sei
Ea este conducatoarea grupului, si totodata, si una din cele mai influente persoane din oras. Orasul e condus de mai multe sindicate, iar seful sindicatului cel mai puternic e chiar bunicul ei. Sei se ocupa asadar cu asigurarea pacii din oras, si echipa de mercenari pe care a asamblat-o isi desfasoara activitatea in paralel cu politia orasului. Are multe resurse, si printre angajati se numara si mecanicul care l-a construit pe Jango, si care mai e chemat din cand in cand, ca sa repare stricaciunile provocate de Joe... Sei poarta pe umeri intreaga responsabilitate a actiunilor lui Joe, care nu intotdeauna rezolva situatiile in cel mai delicat mod posibil. De fapt... nimic din ce face Joe nu are cum sa fie subtil ;))
Poveste
Fetele pe care le-ati cunoscut mai devreme sunt un grup de elita care apara orasul Tokio de tot ce ameninta distrugerea lui. Sub comanda lui Sei, care e una din persoanele cele mai influente din oras, Joe, Meg si Amy se ocupa (in special Joe) cu eliminarea oricarei amenintari la pacea locuitorilor. Joe si Meg se cunosc de cand Meg era mica, iar singurul lucru pe care il stie Meg despre prietena ei e ca Joe e incredibil de puternica si de rapida, un adevarat "Inger al Mortii", cum mai este numita de cei care au cunoscut-o de-a lungul anilor. Dar Meg o iubeste pe Joe ca pe o sora, si sunt nedespartite, Joe fiind nevoita de multe ori sa plece in misiuni de salvare a lui Meg, care se pare ca reuseste sa intre in bucluc de fiecare data.
Joe este cea care poate sa controleze cel mai bine robotii de lupta, asa ca Sei, cu ajutorul influentei sale, obtine fonduri pentru a-l construi pe Jango, cel mai avansat, ca tehnologie, de pe piata, cu ajutorul caruia Joe distruge robotii care isi fac aparitia din ce in ce mai des in oras, iar lucrul cel mai ciudat e ca nu au oameni inauntrul lor. Asadar, toata lumea se implica in rezolvarea misterului acestor aparitii, care par a face parte dintr-un complot la scara larga.
Grafica
Ca de obicei, exploziile sunt realizate digital (really impressive, dupa cum observati) iar eye-candy-ul este prezent peste tot. Orasul in care se desfasoara actiunea este scaldat in lumina generata de monitoare, si cam in toate scenele pe timp de noapte, apare un glow de la neoanele din apropiere. Oriunde se duce Joe, se lasa cu razboi: distrugerea cladirilor/poduri/orice este realizata cu detalii superbe (e o scena cand se imping doi roboti, iar cel cu sabia taie in urma impactului toate coloanele de pe o parte a unui pod, ce se va prabusi apoi in mii de bucatele de moloz).
Orasul e impartit in cartiere, si veti avea ocazia sa vedeti atat cladiri cu suta de etaje, cat si parti vechi ale orasului, in care totul e distrus, si "crema" societatii se aduna la un foc de tabara. In zonele vechi ale orasului, grafica devine mai blurry, si de obicei, scenele sunt pe timp de noapte. In orasul "nou", soarele lumineaza cu putere (sunt si scene cu asfintituri superbe), si grafica isi recapata luciul si contururile clare.
Decorurile sunt variate: Tokio -> new town, old town, padure, Osaka, tuneluri de tren, portavioane :P, sate, etc.
Nu am avut nimic de reprosat graficii aici, pentru ca eram prea ocupat sa salivez la scenele de actiune, si de la efectele speciale. Daca nu ma credeti, incercati sa vizionati cateva episoade >:)
Sunet
Deoarece este un serial de actiune, sunetele care va vor incanta cel mai des urechea sunt cele facute de pistoalele lui Joe, exploziile rachetelor, si impactul blocurilor ce se darama, sub actiunea factorilor de mediu (niste robotei care mai explodeaza, niste lansatoare de rachete, etc.) Dar ceea ce veti remarca va fi melodia mexicano/spaniola (nu-mi dau seama exact, dar imi place) care incepe in momentul in care se enerveaza Joe, si incepe sa-i ia la bataie pe toti, urcand in Jango, robotul ei.
Impresii
Eu nu sunt un fan al genului mecha, dar serialul asta mi-a placut. Povestea se taraie pana prin ultimele episoade, cand incepi sa afli mai multe despre ceea ce se intampla, si de ce au ajuns fetele impreuna. Are si un usor iz de Matrix, lucru pe care il apreciez, pentru ca face scenele de actiune mai interesante - de parca simpla prezenta a lui Joe nu facea asta...
Vestimentatia este destul de elaborata, Sei fiind cea care impresioneaza prin eleganta (are tot timpul un aer de noblete in jurul ei - e, totusi, nepoata unui sef politic important), iar Joe e cea mai "dezbracata". Argumentul lui Joe e simplu: se imbraca asa pentru ca libertatea de miscare o face sa lupte mai bine :P Vorbind de lupta, sunt o sumedenie de scene in care putem admira in toata splendoarea arme, roboti, vehicule, si pe Joe :)
Seria are si o nota de suspans, din cauza ca nu afli decat la sfarsitul ei explicatiile lucrurilor pe care le intalnesti pe parcurs, dar elementul de atractie este actiunea. In rest... povestea mi s-a parut interesanta, desi nu mi-a placut cum au finalizat-o, pentru ca dupa ce am urmarit toata seria ma asteptam la cu totul alt final. Din cand in cand mai apar faze comice, de obicei fiind starnite de Meg: fazele cand Meg se indoapa, sau cand apare Joe in uniforma de studenta, si toata lumea rade de ea pe ascuns, pentru ca nu ii sta bine... Serialul are si o usoara tenta ecchi, pentru ca vestimentatia fetelor e deseori sumara, in special cea a lui Joe. Exista o scena cand Joe se imbraca in *costumul* ei de lupta, in stil Rambo.
21.04.2010
65.7KB
Baka!Baka!Baka!Am uitat sa pun poza. :rotfl:
13.04.2010
55.3KB
:zzz:
24.04.2010
23.1KB
unghii :zzz: :zzz:
03.05.2010
33.2KB
Mi-a placut descrierea.. :rusine: :nebun:
Imi dadea un sentiment pierdut de cunoastere.
24.04.2010
23.1KB
Multumesc. :rusine: :zzz:
22.04.2010
23.1KB
Tom:D :nebun: :nebun: :nebun:
03.05.2010
33.8KB
Al meu nu trebuie tradus sau geva de genul. :zzz:
Acest "Jojo" l-am primit in urma cu cativa ani cand o colega de-a mea imi spune intr-o zi" Jojo....?" :limba: Am ramas putin socata ca nu eram obisnuita sa mi se spuna "Jojo" pana atunci. :zzz: Iar eu acum il port in continuare pentru cei mai buni prieteni. :zzz:
22.04.2010
23.1KB
:zzz: :zzz: :nebun: :nebun: :nebun:
03.05.2010
62.9KB
Mda, dar cu toate asta eu tot il iubesc. :rusine: :zzz:
22.04.2010
23.1KB
Layla,personajul meu preferat
14.04.2010
24.2KB
Simple Plan este o formaţie pop punk de origine canadiană şi franceză, formată în Monreal,Quebec, Canada. Formaţia a lansat trei albume: No Pads, No Helmets...Just Balls (2002), Still Not Getting Any... (2004) şi Simple Plan (2008), precum şi trei albume live: Live in Japan 2002 (2003), Live in Anaheim (2004) şi MTV Hard Rock Live (2005).
Simpla Plan este o formatie pop punk,alcatuita din David Desrosiers(Bass, Backing Vocals),Sebastien Lefebvre (Guitar, Backing Vocal),Pierre Bouvier (Vocals),Chuck Comeau(Drums),Jeff Stinco(Lead Guitar). A lansat mai multe albume,dintre care: "Simple Plan","MTV HARD ROCK LIVE","Still not getting any","A big package for you","Live in japan 2002","No pads, no helmets... Just balls"
12.04.2010
63.9KB
Hey! Ma bucur ca te-ai inregistrat. Imi place personalitatea ta.:d
12.04.2010
23.1KB
yu
17.04.2010
5.2KB
Povestea
"A fost o data ca niciodata..." un regat, cu rege, si care avea o sora printesa si... niste ruine misterioase. Pe care le descoperisera de curand arheologii, printre ei numarandu-se si un baiat, pe numele sau, Syaoran, care era bun prieten din copilarie cu printesa respectiva, pe numele ei, Sakura.
Intreg regatul se afla intr-o perioada pasnica, si fericita, pana cand Sakura ajunge in ruinele respective, fiind "chemata" de ceva, ii cresc aripi, ca apoi sa fie spulberate pana cu pana. Iar atunci tot regatul a fost cuprins de razboi, fiind asaltat de soldatii ce se teleportau peste tot, omorand pe oricine in cale.
Cu Sakura ramasa inconstienta, si cu toata lumea luptandu-se cu atacatorii, "preotul" de la castel ii explica lui Syaoran ca aripile printesei Sakura erau de fapt inima ei, si care a fost fragmentata si trimisa in diferite dimensiuni, iar cineva trebuie sa se duca dupa ele, pentru ca Sakura sa poata trai in continuare. Asa ca Syaoran si Sakura sunt trimisi, via interdimensional space/time travel, direct la vrajitoarea dimensiunilor, pentru a o implora sa ii ajute.
Acolo, se vor intalni cu inca doi eroi la fel de legendari: Kurogane, un razboinic, si Fye, un vrajitor, fiecare veniti din alta dimensiune. Impreuna, vor pleca in calatoria prin toate dimensiunile in care au ajuns penele lui Sakura, pentru a le recupera.
And so, our heroes plunge in the quest to fulfill their destinies...
Personaje
Syaoran
Syaoran era un baietel gasit de un arheolog, care a fost crescut in apropierea palatului, si a avut-o mereu pe Sakura sa-l inveseleasca. Intre timp, a preluat meseria tatalui sau adoptiv, si participa si el la expeditiile de excavatii, ultima de acest gen fiind probabil cea mai importanta din viata sa. Pentru el, Sakura e cea mai importanta persoana din lume, si nu va sta mult pe ganduri cand i se spune ca trebuie sa sacrifice ceva important pentru el, pentru a o salva.
Sakura
Fratele ei este regele tarii in care traiau, ce se aseamana foarte mult cu un desert, iar locuitorii par rupti din povestile despre Prince of Persia. Sakura este foarte mult iubita de locuitorii acelui regat, in special de catre Syaoran, care e prietenul ei din copilarie, mereu plecat prin expeditii arheologice cu tatal sau. Sakura este o printesa foarte draguta, si e mereu preocupata de sanatatea altora, inainte de a se gandi la sine. Pe parcursul calatoriilor, ea va lua initiativa mereu, si va incerca sa salveze oamenii intalniti in calea lor, iar in acelasi timp, isi recupereaza si cate o pana, amintindu-si de fiecare data inca putin din viata ei.
Kurogane
The true warrior. Devenise atat de bun, incat nu era un singur om in tara sa care sa isi poata masura puterea cu el. Asa ca cineva il trimite in alta lume, pentru a-l invata minte ca nu toate luptele se pot castiga cu o sabie. In ciuda faptului ca Kurogane e un luptator, iar personalitatea sa e la fel de taioasa precum sabia, Syaoran va descoperi ca uneori e si foarte intelept. Bineinteles, atunci cand vine vorba despre lupta.
Fye
Povestea lui Fye e foarte ciudata, asta daca nu ne gandim ca insusi el, ca personaj e ciudat. El a plecat din lumea sa, si calatoreste cu restul doar pentru ca sa nu se intoarca de unde a venit. Tot din motive misterioase, nu isi foloseste puterile magice, cu toate ca e destul de puternic din acest punct de vedere, daca ar fi sa ghicesc asta... Tot el e si personajul care e adeptul principiului pacifist, si prefera sa se fereasca, si sa isi "omoare" adversarii de nervi si oboseala, decat sa se bata.
Kurogane hates his guts. :P Si asta pentru ca Fye ii da mereu cate o porecla, si rade tot timpul.
Grafica
Superba. Este unul din acele seriale care arata extraordinar de bine la acest capitol, si asta deoarece au reusit sa recreeze atmosfera diverselor lumi prin care se plimba eroii nostri. Si veti avea ocazia sa vedeti destule peisaje de acest gen: de la tara desertica in care erau Sakura si Syaoran la inceput, pana in China antica, chiar :P Castele inzapezite, orase moderne, sate in inima muntilor, etc. Si pe langa asta, va puteti astepta si la multe efecte atmosferice, iar ploaia si zapada sunt realizata excelent. Norii m-au impresionat la fel de mult ca flacarile, iar eye-candy-ul nu se opreste aici...
Personajele noastre au diverse abilitati, care uneori sunt clasificate drept magie, alteori... pur si simplu kickass martial arts. Modul in care se misca e foarte ciudat, totusi, si veti observa imediat faptul ca membrele lor sunt mai lungi si mai flexibile decat ar trebui. Cel mai vizibil e la Fye, care are bratele foarte lungi, iar cand se fereste de adversari, parca ar avea corpul elastic. Dar oricare din personajele principale are picioarele kilometrice si subtiri. Mai ales cand trebuie sa le foloseasca in lupta. Asta ca particularitate a stilului grafic. In rest, imbracamintea e cat mai mulata la barbati, si cat mai evazata la fete, Sakura fiind imbracata ca o printesa persana. Se aplica si aici regula cu mantia care flutura dramatic in vant :)
Sunet
Va veti putea delecta cu unele din cele mai antrenante melodii pe care le-am auzit pana acum, si care sunt instrumental-corale, iar stilul e ceva gen heavy-metal cateodata, cu accente orientale. Mi-a adus aminte de Prince of Persia, dar nu se compara. Oricum, coloana sonora mi s-a parut foarte reusita, cu cateva exceptii... este o melodie pe care o repeta, si care a ajuns sa ma enerveze, mai ales ca atunci eroul nostru, Syaoran, lua o atitudine de "You bastard! You are better than me, but you cannot defeat me".
Openingul mi-a placut foarte mult: "Blaze", de Kinya Kotani, care a cantat si la Gravitation, si... surpriza. Este si special guest in serial, ca un oni-slayer. Asta e inedit... Endingul e aproape la fel de reusit: "Loop", cantat de Maaya Sakamoto (not my style, dar e frumos). Muzica de la ED a fost compusa de h-wonder, care a facut asta si la Inuyasha iar OP-ul de catre Nieve.
In rest, de muzica s-a ocupat Toru Nakano, care a fost director la multe alte productii la fel de reusite: AMG filmul, Maburaho si Noir. Tot de partea muzicala s-a ocupat si Yuki Kajiura, responsabil de .hack//, Boogiepop, Chrono Crusade, Noir, si altele... Si cum ei au considerat ca un ED si OP sunt prea putin la acest serial... din cand in cand veti mai avea parte si de un mic musical, interpretat de cate vreun personaj episodic, sau doar o melodie de sfarsit de episod.
21.04.2010
20.9KB
shin
17.04.2010
3.6KB
cinema bizzare
17.04.2010
4.5KB
Ja, serios vorbind eu chiar tin la el. :rusine: :nod:
24.04.2010
23.1KB
Ohhh. :rotfl:
13.04.2010
23.1KB
Mda. Dar oricum tari. :rotfl:
22.04.2010
23.1KB
e boona nein?? :nebun: :nebun: :nebun:
03.05.2010
31KB
Prenume: Giorgi
Porecla: Jojo
Varsta: 13 ani
Inaltime: 1,60m
Culoarea parului: saten/vopsit brunet
Culoarea ochiilor: caprui
Clasa: a7-a
Jud.: Cluj
Fana: Tokio Hotel
Membrul trupei preferat: Bill Kaulitz-Trumper
Imi plac/e:-sa pictez ;
-sa citesc;
-sa compun cantece;
-sa cant ;
-sa ajut ;
-sa ma machiez;
-sa ma distrez cat e ziua de lunga ;
-psihologia;
-filmele de groaza s.a.m.d.
Animale preferate: cateii , koala, pinguinii etc.
Am fobie: la paianjeni , si alte insecte.
Nu imi plac/e:-cand cineva spune lucruri urate despre Tokio Hotel;
-cand spun despre Bill ca-i femeie sau homosexual;
-persoanele in care nu poti avea incredere;
-cand cineva te caracterizeaza fara stie macar ceva despre tine;
-presoanele cu fite etc.
Am un catelus de plus numit "Kaulitz"
Nico fiind cea mai buna prietena a mea
Persoane importante: cred ca niste rorluri importante in viata mea au Bill si Nico...
Lucruri care m-au marcat:-maturizarea de la o varsta frageda datorita trupei Tokio Hotel si, multe altele. Dar, este mai bine sa-ti deschizi ochii mai devreme decat mai tarziu. Poate fii uneori prea tarziu.
Imi plac foarte mult fructele.
Urasc maslinele
Baiatul care ar putea sa-mi castige inima: clar ca numai Bill [ defapt mi-a castigat-o de mult dar, nu stie).
Dorinte:-sa pot sa-i vad pe cei de la Tokio Hotel;
-sa am numai cateva minute in care sa-i marturisesc lui Bill ce simt pt el, si sa ma inteleaga;
-sa pot sa-mi fac o trupa si sa devin cineva mare dupa multa munca;
-sa colaborez cu Tokio Hotel ;
C-am atat. Daca vreti si altceva despre mine, intrebati-ma. :D
12.04.2010
23.1KB
incep eu
03.05.2010
50.5KB
Ma numesc Alina, am 13 ani si sunt din Turda judetul Cluj. Imi place sa ascult muzica trupa preferata: Jonas Brothers:x
Hobby-uri: imi place sa cant i sa dansez, uneori sa desenez, sa ma uit la anime-uri, sa citesc manga si ficuri si altele.
Sunt o fire prietenoasa cu cei din jurul meu si nu imi plac oamenii care ma enerveaza.
cam atat despre mine :)
24.04.2010
22.1KB
Alta poza.
21.06.2010
45.1KB
Ja ja:D
12.04.2010
23.1KB
Frumos.
15.04.2010
23.1KB
Air este unul dintre cele mai cunoscute anime-uri (relativ) recente. Fanii anime de pe internet care l-au vazut se impart in doua categorii: cei care il considera foarte bun, extraordinar etc, si cei care il considera plictisitor si nereusit. Eu unul l-am vazut mai de mult, dar, cum vroiam sa-l prezint pe Anime Reviews, am zis ca nu strica sa-l vad din nou. Sa vedem din care categorie fac parte...
Subiect
Air are doar 13 episoade, din care ultimul este de "recapitulare". Dar reuseste in 12 episoade sa aiba un subiect mai complex decat as putea sa prezint aici.
Air incepe foarte inocent, cu Kunisaki Yukito infometat. Kunisaki Yukito este un tip artagos, cam necioplit, care calatoreste prin tara supravietuind dintr-un mini-spectacol de papusi pe care il face. Interesant e ca papusa lui se misca fara ca el s-o tina cu sfori sau ceva - Yukito sta cu mainile in buzunar, nemiscat, la un metru mai incolo, si totusi papusa se misca. Sigur, la inceput am luat asta ca o gaselnita a creatorilor, dar... veti vedea.
Yukito este "abordat" de o fetita, Kamio Misuzu, despre care, de fapt, este intreg serialul. Misuzu te face sa o adori din prima clipa. Nu atat pentru ca e kawaii ci pentru ca pur si simplu are o personalitate atat de frumoasa, luminoasa si good-hearted. Misuzu vrea ca ei doi sa fie prieteni si nu lasa nimic sa o descurajeze.
Insa pe masura ce serialul avanseaza, o serie de evenimente fantastice/supranaturale te fac sa iti pui intrebari mari. Sigur, nu aceste elemente tin spotlightul, dar deja incepi sa privesti altfel multe dintre personaje.
Un moment deosebit de interesant va asteapta in episoadele 6-8 dar nu o sa va spun exact despre ce e vorba, doar ca serialul va va surprinde.
Animatie
Foarte impresionanta. Nu totul, insa anumite elemente de atmosfera, lumina, peisaje sunt absolut superbe. Si, peste absolut orice, cerul. Cerul din Air, de fiecare data cand apare (si apare des!) este fara indoiala cel mai bine realizat cer pe care l-am vazut intr-un anime. Jos palaria in fata artistilor care au lucrat la fundalurile si efectele speciale de lumina ale serialului. Fie ca e pranz, seara, noapte, cerul arata deosebit. Am incercat sa surprind asta in cateva dintre imaginile din review.
Personajele sunt desenate frumos - un pic in stilul anime clasic exagerat - ochii mari, parul tepos (la Yukito), etc, dar nu este deranjant. Partea de kawaiiness nu depaseste limite rezonabile. Nu este un Futakoi care sa te inunde cu kawaii, si asta e bine avand in vedere povestea dramatica.
Ce mi-a placut a fost ca fetele personajelor reusesc sa capteze personalitatea foarte bine - Tohno, Kano, Haruko, si mai ales Misuzu sunt desenate excelent, si nu ai probleme in a le distinge.
Sunet
Actorii interpreteaza destul de bine rolurile. Nu extraordinar, la cativa se putea mai bine, dar bine. Nu o sa sesizati vreo problema majora aici.
Dar ce m-a impresionat in mod deosebit a fost muzica. Melodia de la inceput este ok, nu extraordinara, iar cea de la sfarsit este chiar frumoasa (desi nu foarte originala), dar nu la asta ma refer. Ma refer la muzica din timpul serialului care este extraordinara. Deja de la inceputul primul episod (dupa generic) m-a impresionat printr-o tema de pian si nu m-a dezamagit niciodata de-atunci. De fapt, am cautat chiar soundtrack-ul dar nu am putut gasi decat soundtrackul de la viitorul film Air, care n-a aparut inca. Hmm.
Analiza
upa cum am mai spus-o, Air reuseste sa te surprinda in foarte multe moduri. Sunt mai multe povesti de fapt: povestea principala, cu Misuzu si Yukito, apoi Tohno, sora ei si mama ei, apoi Kano, sora ei, si banderola pe care daca o tine la mana pana va fi mare ii va da puteri magice. Povestile nu sunt CHIAR legate, dar toate au acelasi stil dramatic si un pic supernatural, si toate aceste personaje se cunosc si intra in contact cu Yukito.
Dupa episodul 6, focusul trece complet pe povestea lui Misuzu si Yukito, poveste care este mult mai complexa si interesanta decat pare. Sigur, niste hinturi vin de la inceput, dar acum se dezvolta foarte interesant.
Si se termina trist. Foarte trist. Degeaba incearca ei sa-ti "stearga lacrimile" in ultimele 30 de secunde ca nu prea mai pot. Well, n-am plans efectiv dar daca eram mai emotiv..
Fun stuff
Well, lumea in care se invarte Yukito, acel oras mai ales, are niste proprietati interesante. Spre exemplu, in afara de Yukito, par a fi foaaarte putini barbati/baieti in acest oras. Unul singur cred ca apare in serial. Pentru vreo 10 secunde. Cineva pe net spunea ca Air a fost facut dupa un "dating-game" (sau ceva de genul asta) japonez, si ca de-asta ar fi atat de multe fete si un singur baiat. Ori din experienta mea, acest tip de jocuri cam asa au personajele.
Un element mi-a adus aminte de Pokemon, din pacate, si anume un mic animal dubios, Kano spune ca e caine, dar Yukito, ca si mine, il considera un animal ciudat sau extraterestru. Point is, acest animal uneeringly inteligent, scoate urmatorul sunet: "pico!"... Ca si cum ar latra, dar "pico pico ! pico pico pico! picooo?". Shudder. Well, macar nu abuzeaza de acest pikachu-wannabe, si apare doar de cateva ori, mai ales in prima parte. Si povestea nu prea are legatura cu el.
Misuzu spune "Gao" cand e trista sau ii vine sa planga. E deosebit de simpatica cand face asta, si o tine asa desi mama ei si Yukito o mai descurajeaza cu o palma dupa ceafa.
____________________
Concluzii
Povestea este foarte interesanta, si destul de originala. Scenaristii vin cu elemente epice neintalnite pana acum de mine. Grafica este buna, si impresionanta pe alocuri. Muzica este extraordinara iar sfarsitul merita.
14.04.2010
50.9KB
ok
21.04.2010
38.4KB
LoL. :rotfl:
16.04.2010
23.1KB
Poveste
In viitorul indepartat, vampirii inca mai sunt la putere, iar noaptea este taramul lor in care sunt invincibili. Dar ca rasa, sunt pe cale de disparitie. Iar la asta contribuie din plin vanatorii de vampiri, care sunt platiti cu sume imense pentru a scapa de elementele nedorite in societatea umana.
D este un vanator de vampiri deloc obisnuit: in primul rand, este un Dunpeal - denumire data celor ce sunt doar pe jumatate vampiri. Din aceasta cauza toata viata sa s-a confruntat cu singuratatea, nefiind acceptat sa traiasca printre oameni, care nu-i acordau incredere, si nefiind nici un vampir adevarat. Singura cale de mijloc, se pare, era de a-si castiga cat de cat o pozitie in societatea oamenilor, ca vanator de vampiri. Si a ajuns renumit pentru eficienta sa >:)
Din aceasta cauza, este chemat si platit ca sa o gaseasca si sa o aduca inapoi pe Charlotte, care a fost rapita din casa familiei sale de catre un vampir destul de cunoscut (din cauza numarului lor in continua scadere) -> Meyr Link. Insa D nu se astepta ca sa mai existe si altii trimisi in aceeasi misiune ca si el, si la fel de celebri printre vanatori. Iar dupa prima intalnire cu Charlotte si Meyr, D nu e la fel de sigur ca vorbele tatalui ei erau adevarate...
Personaje
Vampire Hunter D
D este doar pe jumatate vampir, dar asta nu inseamna ca nu are si el puteri interesante. Cum ar fi parazitul din mana sa, care poate face diverse chestii, dintre care cea mai importanta pentru D e abilitatea de a vedea urmele si de a spne cat de vechi sunt :) Ranger, ce mai... Ca sa nu mai vorbim de personalitatea acestui parazit misterios (nu se stie cum a ajuns la D, dar probabil ca apare explicatia in primul film), personalitate ce face sarea si piperul filmului in anumite momente.
Cel mai bun lucru la vampiri se pare ca s-a pastrat nealterat, lucru care m-a bucurat -> nu imbatranesc niciodata, si sunt eterni. Se pare ca indiferent daca sunt omorati cumva, sufletul lor tot ramane pe undeva, si poate sa se manifesteze.
Meyr si Charlotte
Intre ei exista o poveste de iubire, care sfideaza limitele imposibilului. In trecut, au mai existat relatii de acest gen om-vampir, iar D este rezultatul uneia dintre ele. Totusi, o astfel de iubire nu are sanse de supravietuire din cauza tentatiei care pana la urma punea stapanire pe vampir. Dar cu toate acestea, personajele au incredere unul in altul, si nu se stie niciodata unde se va ajunge...
Charlotte e ca o mica printesa, si povestea e similara propriului nostru mit al *Zburatorului* care intra noaptea in casele oamenilor.
Meyr nu e un vampir obisnuit, se pare, ci chiar e putin aristocrat, daca exista asa ceva in lumea lor. Inafara de el, nu am mai vazut alti vampiri decat in Barberoy, dar ar fi fost interesant sa vedem alti freelanceri pe acolo, care eventual sa ia partea lui D in toata povestea.
Mercenarii
Fratii Marcus sunt alti vampire hunters celebri, si e o echipa formata din 5 oameni:
1. Vorgob, omul cu mini-arbaleta, care e si leaderul
2. Kyle, omul-cutite, care are un fel de bumerang cu 4 lame.
3. Nolt, omul-batash :P care are un ciocan gigantic ce nu are nevoie sa fie curatat de zombie care ii cad in cale... poate lua cu el 4 deodata...
4. Grove, omul-scobitoare, care e sfrijit de *atarna oasele pe el*, dar cu ajutorul unui ser, poate face lucruri foarte interesante :P
5. Leila, fata grupului, care e pistolar.
Grafica
Am mentionat ca grafica are acel stil vechi de desenare. Am vazut, de curiozitate si cateva desene de tip concept art pentru film, si nu mi s-au parut foarte estetice. Totusi, filmul a iesit deosebit, si au fost multe momentele in care am ramas impresionat de grafica.
In primul rand, lumea inconjuratoare este plasata in viitorul indepartat, dar se pare ca nu exista cine stie ce avans tehnologic, ci din contra... chestiile s-au deteriorat din ce in ce mai mult, pana cand acum nu mai exista decat ruine ale oraselor de bunaoara. Se vad antene satelit, statii de extragere de titei, constructii din piatra napadite de liane si multe altele. Nu sunt blocuri, asa cum se asteapta toata lumea :P, dar exista castele si orase. E un fel de univers post-razboi, iar scenele sunt foarte impresionante.
Personajele sunt desenate bine, in special D. Vampirii au aici culoarea pielii albastra, iar D este undeva la mijloc intre ei si oameni. D e imbracat complet in negru, parca pentru a sublinia natura lui deosebita, dar si singuratatea, iar imaginea calaratelui cu mantie neagra care strabate desertul de unul singur este intr-adevar ceva special. Din cate am vazut, fata lui D e destul de inexpresiva, dar privirea lui face cat o mie de cuvinte, cum se spune :P.
Un alt personaj care mi-a placut cum e desenat este seful mercenarilor, mai ales din cauza trabucului si a mini-arbaletei cu care poate trage 50 de sageti odata... Efectele speciale sunt prezente, dar intr-o cantitate mai mica, si apar, in general, doar in scenele de lupta. Mi-a placut turnul-oglinda al lui Meyr, aparitiile fantomatice ale lui Grove, si luptele dintre D si Meyr. Ce-i drept, modul de desenare al sabiei lui D este putin ciudat - sabia e de fapt curba, si foarte subtire si lunga, dar are teaca dreapta... Iar manerul e proportional cu lungimea ei. Chiar daca e ciudata, arata destul de bine, dupa parerea mea :) Ca sa nu mai vorbim despre pistolul lui Leila, care are marimea unui 6 barrel, cu 4 suruburi pe acolo al caror rol nu se stie :P Nice design.
Unele scene sunt detaliate mai mult ca de obicei, si luati ca exemplu atelierul de reparatii al mosului din oras (da, mi s-a parut foarte simpatic mosul, mai ales in scena cand i se reflecta masinaria la care lucra in lentilele oranj de la ochelari).
Ocazional, veti mai vedea si niste efecte de iluminare electronica de la display-urile motocicletelor mercenarilor, iar motion-blur apare in scene tipice cu zeci de sageti zburand si nimerind cate 3 pe cap de zombie, sau in scena cu inelul ce se rostogoleste pe marmura. Iar vampirii din Barberoy au puteri mai mult decat interesante, dar nu vreau sa va stric surpriza :P
Sunet
Fiind vorba de un film, va dati seama ca tot ce tine de coloana sonora a fost realizat in cele mai mici detalii :P Asta e unul din motivele pentru care pe fundal se mai aude cateodata ciripit de pasari, atunci cand D se plimba prin padure, fosnetul frunzelor, si susurul apelor.
Avem totusi de-a face cu un film despre vampiri, iar partea de sunete horror este foarte bine realizata -> reuseste sa-ti dea acel sentiment de teama cand te plimbi pe o alee intunecata si nu vezi decat zone prost luminate, in care se poate ascunde orice. Si sa nu uitam de lilieci :P
Muzica este impresionanta, si daca nu ma credeti, ascultati cu atentie closing theme-ul, partea corala de la castel, si tot ce tine de scenele de actiune cand apar mercenarii.
Vocea lui D mi se pare geniala, pentru ca e mereu impasibila, si daca ne gandim si la micul parazit din mana sa, care are o voce glumeata, si mereu il critica pe D, avem deja de-a face cu echipa perfecta de vanatori de vampiri. Si m-a fascinat pronuntia cuvantului "Dunpeal", care e mereu insotita de ura -> vezi Leila si townspeople.